În sfârșit, știu ce vreau să mă fac când voi fi mare!

Poate doar oamenii din jurul meu aveau obsesia asta, dar de când mă știu lumea m-a tot întrebat “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Întrebarea a rămas aceeași până spre sfârșitul ciclului gimnazial. Răspunsul, nu. Până spre 10 ani, chiar și după 4 ani de succese în studiul viorii, am răspuns invariabil că vreau să mă fac polițist, spre marea dezamăgire a bunicii mele, preoteasa, care mă voia popă. Apoi, mulți ani, am răspuns diplomatic că nu știu, deși tot polițist mi-ar fi plăcut să mă fac. Doar că simțeam deja că nu e ca-n cărțile cu eroi și cavaleri pe care le citeam pe-atunci. Nu ajunsesem la Caragiale, dar începusem să simt că e o grămadă de Ghiță Pristanda în viața unui milițian. Cred că următoarea idee a fost să dau la drept, încurajat de profesoara din liceu cu care am făcut economie politică și filozofie. Dar trebuia să înveți pe de rost broșurile alea sinistre cu plenarele partidului comunist. Mi-ar fi plăcut să fiu magistrat, deși dacă mă uit la tagma asta astăzi, nu cred să-i fi putut supraviețui doamnei Savonea. Aș fi fost deja pensionar.

Nu c-aș fi nimerit-o mai bine cu ingineria, pe care am terminat-o când nu mai era nevoie de ingineri în România. Acum ar fi, dar am luat-o eu deja pe alt drum. Și nu zic că nu-mi place, dar când văd cât de obosit termin fiecare an, mă întreb dacă n-ar fi fost și o variantă mai ușoară. Dacă m-ar întreba cineva acum ce mi-ar plăcea să mă fac când voi fi mare, ei bine, aș ști ce să răspund. M-aș face Ștefan Hrușcă, să stau ascuns prin pădurile Canadei tot anul și să mă plimb două săptămâni din decembrie prin comunitățile de români, anunțând nașterea Domnului. Sau, mai bine, m-aș face Ștefan Bănică Jr, să bag două concerte pe an la Sala Palatului pentru fanele mele gata să leșine douzeci de ani la rând la aceleași mișcări de elvis tomnatic. Sau, de ce nu, m-aș face direct Maria Carei, ca să nu mă chinui nici măcar cu alea două concerte, doar să colectez banii de pe “All I want for Christmas is you – hu-hu” și să-mi ajungă iar tot anul. În fine, ați înțeles ideea. Nu mai vreau să fiu polițist, deși încă sunt mulți care-ar merita niște bulane pe spinare.