Cel mai mare defect al omenirii

În fiecare zi alergăm printre obstacole, cădem, ne ridicăm şi tot continuăm să alergăm cu acelaşi ritm nebun şi ucigător. Ne trezim dimineaţa cu picioarele şi mâinile amorţite de oboseală, sau poate cu dureri de spate, de cap de la eforturi exagerate. Dimineaţa alergăm spre serviciu şi seara ne reţinem după program pentru că nu reuşim să facem tot ce scrie în fişa de post.

Uneori uităm să luăm masa, să râdem la o glumă trăsnită a celor din jur. De cele mai multe ori trecem cu vederea zâmbetul angelic al copiilor, mâna blândă a bătrânilor, lumina dătătoarea de viaţă a soarelui şi binecuvântarea răcoroasă a ploii.

Lăsăm stresul şi agenda plină să ne ocupe mintea, raţiunea şi starea de spirit. Alergăm ca o haită de frustraţi pe acest pământ şi lăsăm să treacă pe lângă noi cele mai importante lucruri în viaţă. Pierdem timpul pe nimicuri şi lăsăm clepsidra vieţii să scurgă tot nisipul prea repede fără al valorifica prin fapte bune.

Rănim oamenii şi nu mai spunem iartă-mă pentru că mândria e şeful eului nostru. Rămânem indiferenţi la durerea oamenilor de lângă noi şi în alergarea noastră uităm să le punem o mână pe umăr sau să îi strângem cu braţele la piept. Sărutul părintesc pe frunte sau pe ochişori nu mai face parte din agenda vieţii multora dintre noi.

Şi, ajungem să preţuim bogăţia care o avem doar atunci când o pierdem! Acesta este cel mai mare defect al omenirii, defectul care ne împiedică să spunem şi să facem ceea ce vrem să facem atunci când cel pe care îl iubim nu mai este lângă noi.

Cineva scria pe un wallpaper: “Nu uita să te rogi în fiecare zi, pentru că nici Dumnezeu nu uită să te trezească în fiecare dimineaţă”. Fiecare zi este o nouă şansă din partea Creatorului de a trăi clipe de neuitat cu El şi pentru a oferi ceea ce El ne-a lăsat moştenire ca să împărţim cu oamenii din jur – DRAGOSTEA! Fiecare dimineaţă şi fiecare seară este un dar de la El pentru care vom da socoteală.

El ne-a învăţat să trăim, El ne învaţă şi astăzi să iubim, El ne dă în fiecare zi atâtea lucruri care ne pot face fericiţi. Ce păcat că doar prin durere, moarte sau despărţire deschidem ochii şi le vedem. Cel mai mare defect, cel mai mare păcat este că nu ştim să preţuim ce avem decât atunci când pierdem!