dragostea... ca fumul de țigară
În ultimul timp citesc numai de dragoste.
Da ce-aș mai putea citi? Politica spaniolă nu mă interesează, de cea de-acasă am rămas în urmă, de modă nici nu mai vorbesc la ce distanță-s, de gătit m-am săturat, pentru tematici mai serioase am pierdut interesul și forma.
Parcă am scris odată o parabolă. Cred că intuiam, dacă încă nu înțelegeam clar, că dragostea-i diferită precum oamenii.
Oamenii iubesc diferit, dar cel mai interesant este să observi cum evoluează felul fiecăruia de-a iubi în timp.
Eu cred în iubire și recunosc că acesta-i unicul sentiment în care cred, fără a căuta dovezi de reciprocitate.
Am o prietenă. Ana. Ea-i asa cum mi-as dori să fiu eu. Poate și dânsa își dorește în adâncul sufletului să fie ca mine, dar nu arată și, până una alta, pare chiar foarte armonizată cu propriul fel de a fi - LIBERĂ și FERICITĂ. Ana fumează.
Nu știu din ce motiv, într-o zi mi-am amintit-o cum fuma acum cinsprezece ani. Nervoasă, fricoasă. Mereu aveam impresia că țigara-i provoacă tremuriciul. Poate tremura de frig, emoții, foame, că eram studente, vesnic subalimentate. Studenția noastră a coincis cu perioada rafturilor goale, cozi nocturne la Pâine, când părintii își trimiteau odraslele la Chișinău cu 20 de lei până la bursă, nu cu carduri și conturi bancare. La douăzeci de ani Ana iubea cam tot așa cum fuma. (Cer scuze pentru stângăcia comparației și rog să nu fie luată în nume de rău.) Vulnerabilă și fricoasă. Unde-o prindea vremea. Împușca, dacă n-avea nici un ban în buzunar. Trăgea două-trei fumuri din țigară străină. În pat, înainte de somn.
Timpul a modelat esența și caracterul Anei. A înțeles că are dreptul la plăcere, fie și viciată. Până la urmă fiecare se omoară în felul său...
Ana fumează și acum. Diferit. Ca o cucoană. Fumatul ei, dintr-un remediu contra foamei și lipsurilor, s-a transformat într-un ritual divin. Și-l pregătește până în cele mai neînsemnate detalii. Nu fumează din mers, nici în WC-u, (să am pardon), nici la volan. Cumpără numai țigări scumpe. Își acompaniază dulcea amețeală c-o cafea buuună; la aer sau într-o încăpere ușor de aerisit; caută o companie intelectuală pe potrivă.
Iubirea de azi a Anei,
Oamenii iubesc așa cum se iubesc pe sine. Adevărul acesta goluț n-are nimic comun cu egoismul. Cum să le oferi altora ceea ce nu-ți poți oferi ție?
Ana iubește. Este LIBERĂ și FERICITĂ
Sursa
2012-07-21 02:24:00