“Maitreyi” de Mircea Eliade

..o carte extrem de senzuala…plina de dragostea aceea pura ,naiva ,  barbara , mistuitoare , progresiva , picanta ,  sincera si fara de hotare….

“Mi se parea urita-cu ochii ei prea mari si prea negri , cu buzele carnoase si rasfrinte , cu sinii puternici , de fecioara bengaleza crescuta prea plin , ca un fruct trecut in copt. Cind i-am fost prezentat si si-a adus palmele la frunte , sa ma salute , i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a lovit culoarea pielii ; mata , bruna , de un brun  nemaintilnit pina atunci , s-ar fi spus de lut si de ceara.”

“…ris de femeie si de copila in acelasi timp…”

“…si daca mi s-ar fi spus atunci ca trebuie sa mor intr-un ceas , nu mi-ar fi parut rau.M-as fi intins pe iarba ,mi-as fi pus bratele sub cap si , privind oceanul acela albastru de deasupra mea , as fi asteptat sa se scurga minutele fara sa le numar si fara sa le precipit , aproape fara s ale simt.

“N-o intelegeam;mi se parea ca e un copil,o primitiva.Ma atrageau vorbele ei , ma incintau gindirea ei incoherenta,naivitatile ei , si multa vreme , mai tirziu , mi-a placut sa ma consider om intreg alaturi de aceasta barbara.”

“Ma privi,se gindi,inchise ochii si-i deschise cu o privire noua,umeda,calina…As  vrea sa fiu batrina , incepu ea deodata , cu un glas clad , care ma strabatu…Cind esti batrin , iubesti mai mult si suferi ma putin…”

“E tirziu , prea tirziu , dar nu e tirziu.”

“…caci mi se parea mult mai feminina,mai a mea astfel…”

“- De multe ori dorm la balcon : bate briza si aud strada , jos.”

“Nu are o frumusete regulata , ci dincolo de canoane , expresiva pina la razvratire , fermecatoare in sensul magic al cuvintului.”

“Simt ca sunt “fiu” , ca nicaieri nu voi gasi o mai dezinteresata , mai curata si mai inalta pasiune materna ca in India.”

“Ma inchipui sotul Maitreyei;as fi prea fericit.”

“De fapt,nu eram prea indragostit atunci.Totusi , eram gelos pe oricine o facea sa rida pe Maitreyi.”

“Eu nu o iubesc.O admir enorm si ma excita:totul , carnea , ca si sufletul.”

“Stiu ca e neinchipuit de senzuala , desi pura ca o sfinta.De fapt , acesta e miracolul femeiei indiene: o fecioara care ajunge amanta perfecta in cea dintii noapte.”

“Senzual , carnal , e peste fire de ispititoare.”

“In sfirsit , a trebuit sa recunoasca , era infrinta.Aceasta i-a dat o bucurie amestecata cu senzualitate amara.Stiu ca era fericita ca eu am infrint-o.”

“O fericire clama si in acelasi timp violenta,in fata careia sufletul nu opunea nici o rezistenta;o beatitudine a simturilor care depasea senzualitatea , ca si cum ar fi participat la o fericire cereasca , la o stare de har.”

“Am simtit si verificat aceasta minune umana:contactul cu suprafirescul , prin atingere , prin ochi , prin carne.Experienta a durat doua ceasuri , istovindu-ne.O puteam relua de cite ori ne fixam privirile in ochii celuilalt.”

“Niciodata n-am stiut mai precis ca atunci posed ceva , ca posed absolutul.”

“Se petrecu atunci un lucru neasteptat.Maitreyi incepu sa plinga si se smulse din miinile mele.Voia sa fuga.O inlantuii in brate si-mi apropiai capul de parul ei,vorbindu-i in soapte , incercind s-o farmec , s-o rog sa nu mai plinga , sa ma ierte.Dar nu mai putui impotrivi parfumului si caldurii , si ispitelor acelui trup neatins inca de nimeni si o sarutai. Maitreyi se zbatu si tipa , ferindu-si gura. Mi-a fost teama sa nu ne auda cineva si-i dadu drumul.Fugi din bratele mele cu un suspin care ma umili , dar nu se indrepta spre usa,ci spre fereastra.Acolo , la lumina felinarului din strada , o putui vedea.Ma cutremurai.Avea o cautatura stranie , desperata si plinsa,parul i se ravasise pe umeri,buzele si le muscase. Ma privea ca pe un duh sau ca pe un nebun.Imi arata cu degetul locul unde o sautasem , pe obraz.Nu putea vorbi,nu se putea apara.Ma apropiai , o luai in brate si o sarutai iarasi , innebunit de neintelegere , intunecat de pasiune.O sarutai pe gura si-i intilnii buzele umede , fragede si parfumate , cum niciodata n-as fi crezut ca imi va fi dat sa sarut.In cea dintii clipa se strinsera sub gura mea , incercind sa se apere , dar era atit de slaba,incit le deschise si le lasa sarutate , muscate , supte.Ii simteam sinii , o simteam toata , si se abandonase atit de decisiv trupului meu , incit avusei chiar o urma de melancolie xa mi se daruise atit de  repere. Nu stiu cit a durat aceasta prima imbratisare.Am ghicit ca se sufoca , se zbate , si i-am dat drumul.”

“E foarte greu sa ai ceva cu adevarat , sa-l capeti sau sa-l cuceresti.Mai mult ne inchipuim ca posedam decit posedam.”

“…cind o sarutai de asta data pe gura , intelesei ca nu mai era o sarutare de viol , caci buzele ei se deschideau ca sa ma soarba , dintii ei incercau sa ma strabata , inclestarea nu mai era nici impotrivire , nici abandonare , ci coincidenta cu dorul meu , cu singele meu. Am inteles atunci ca orice s-ar fi intimplat mai inainte in emotiile si in gindirea Maitreyiei , oricine le-ar fi rascolit mai inainte de mine , urmele acelea s-au sters , arse de ziua aceasta noua la care se nastea fecioara. O nemaipomenita beatitudine ma invada atunci pe toate portile sufletului si ale trupului. Imi simteam fiinta plenar si continuu , un val inefabil ma inalta din nimic , fara sa ma desparta totusi de mine insumi , fara sa ma rataceasca. Niciodata n-am trait mai total si mai nemijlocit ca in acele clipe , care mi s-au parut fara durata. Inclestarea aceea la sinul Maitreyiei era mai mult decit dragoste.”

“…doi amanti ai drumurilor…”

“Si eram iubit de o fecioara de 16 ani , pe care nu o sarutase inca nimeni pe gura in afara de mine…”

“Ce mult imi place sa te vad minios ca un vint , sa ma calci in picioare , sa nu-ti pese de mine.Te iubesc asa.”

“Era pacat , pentru ca ea simtea voluptatea complect si se temea ca roua dragostei astfel risipita sa nu strice orinduiala lumii.O data ce-mi daduse buzele si ma imbratisase , cu trupul ei tot lipit de al meu , noi eram uniti.Si dragostea trebuia sa se savirseasca pina la capat,altminteri voluptatea ajungea viciu,iar bucuria unirii noastre , o tristete a carnii.Pacatul nu erau incercarile de a-i cunoaste tot mai mult trupul , ci limitarea imbratisarilor mele , care o faceau sa cunoasca cele mai definitive spasme fara ca rodul acestor bucurii sa se adune , sa creasca.Risipirea rodului era pacat , in simtirea si judecata ei indiana. Dupa datina lor , trebuia sa fim uniti in pat , si din mingiierile noastre sa rasara roade vii , pruncii… Caci altminteri , dragostea se pierde , bucuria ajunge stearpa , iar unirea noastra viciu…”

“Era o seninatate nefireasca in sufletul meu , desi taina si miracolul din jur ma exaltase , ma narcotizase , ma razvratise.”

“Plimbarile acelea mi-au ramas acum mai proaspete si ucigator de dulci in amintire.”

“E o lume moarta lumea noastra , continentele noaste albe.”

“Nu pot fi fericit decit intr-o dragoste perfecta.”

“- Ma  leg pe tine , pamintule , ca eu voi fi a lui Allan , si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine.Si cum astepti tu ploaia , asa ii voi astepta eu venirea , si cum iti sunt tie razele , asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi , caci mi-e drag cu voia mea , si tot raul , daca va fi , sa nu cada asupra lui , cu asupra-mi , caci eu l-am ales. Tu ma auzi , mama pamint , tu nu ma minti , mti aproape , cum te simt eu acum , si cu mina si cu inelul , intareste-ma sa-l iubesc totdeauna , bucurie necunoscuta lui sa-i aduc , viata de rod si de joc sa-i dau. Sa fie viata noastra ca cea dintii zi a monsoon-ului. Ploaie sa fie sarutul noastru. Si cum tu niciodata nu obosesti , maica mea , tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan , pe care cerul l-a nascut departe , si tu , maica , mi l-ai adus aproape.“

“Nu mi-a raspuns nimic , ci numai si-a deznodat marginea sari-ei si a ramas goala pina la pintec , in citeva gesturi pe care le-a implinit cu ochii inchisi , stringindu-si buzele si oprindu-si anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol , in acea foarte palida boare luminoasa din odaie , m-a izbit ca un miracol pe care niciodata nu l-as fi putut intui in toate amanuntele  lui precise si carnale. Caci daca ma gindeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece impreuna si daca imi inchipuiam insetat patul noastru unde o voi cunoaste pe ea , niciodata nu-mi puteam inchipui trupul adolescent al Maitreyiei , dezvelindu-se de bunavoie si din proprie pornire , noaptea , in fata mea. Acest lucru nu mi-l puteam inchipui , desi visam uneori o unire vertiginoasa in imprejurimi stranii. Ma lovea , in acest act , tocmai simplitatea si naturaletea lui ; fecioara care vine singura in odaia logodnicului , pentru ca nimic nu ii mai desparte de acum. Incet-incet , am cuprins-o in brate , ezitind la inceput s-o apropii prea mult de mine , asa prea goala cum era , dar intilnindu-i soldurile inca acoperite de sari , am coborit intr-o singura mingiiere miinile de-a lungul spatelui ei arcuit si am dezvelit-o pina la pulpe , tremurind tot de acest sacrilegiu si ingenunchind in fata acestui trup gol , care depasise pentru mine orice frumusete si participa acum la un miracol. S-a inlantuit ea singura bratele de umerii mei , implorindu-ma sa ma ridic , fara o vorba (caci tremura toata , si imensa bucurie care o adusese in odaia mea nu putea izgoni totusi spaima ceasului acela.) S-a apropiat de pat cu pasi mici si moi , si intreg trupul capatase un alt ritm in acea inaintare. Am vrut s-o duc in brate , dar s-a impotrivit si s-a culcat ea singura , sarutindu-mi perna. Numai o clipa am vazut-o intinsa ca un bronz viu pe cearsaful alb , tresarind , rasuflind si chemindu-ma. In clipa urmatoare inchideam ferestrele cu oblonul de lemn , si incaperea noastra se topi in intuneric. Am simtit-o linga mine , stringindu-se toata , parca ar fi incercat sa se ascunda , sa se uite.Nu mai era sete  trupeasca aceea , ci era sete de mine tot ; ar fi vrut sa treaca  in mine toata , asa cum trecuse sufletul ei. Nu-mi mai amintesc nimic apoi ; caci am cunoscut-o fara sa stiu , fara memorie. … Privii cu o imensa beatitudine urmele primei noastre nopti de dragoste.”

“A venit spre miezul noptii ; de asta data far asa tremure. Aproape a ris cind m-a imbratisat. Eram fericit ca pacatul n-o deprim , ca nu vine in ceasurile de dragoste cu teama ca face un rau.N-am recunoscut-o , intr-atit erau de sincere imbratisarile ei , atit de insetate chemarile ei , atit de maiestre mingiierile. Cind am surprins-o mingiindu-ma, nu-mi venea sa cred ca fusese fecioara cu o noapte inainte. Aveam impresia ca nu o mai stinghereste nimic , desi nu avusese un singur gest impudic sau de inconstient exhibitionism. Se regasise pe sine in imbratisarea noastra , regasise jocul si-l implinea daruindu-mi-se toata , fara nici o restrictie , fara nici o teama . Fata aceasta , care nu cunoscuse nimic din dragoste , nu se temea de ea. nu o  obosea nici o mingiiere , nu o surprindea nici un gest barbatesc.Curajul tuturor imbratisarilor il accepta aproape fara pudoare , gasind o maxima voluptate oriunde , nedezgustind-o nimic , neobosind-o nimic. daca nu s-ar fi temut sa fie auzita , ar fi cintat dupa fiecare imbratisare , ar fi strigat de durere si de bucurie in clipa unirii , ar fi dansar prin odaie , cu pasii ei moi si neumani.descoperise gesturi de amanta care ma umileau. Eu , care credeam ca experienta mea anterioara imi va da oarecare superioitate , cel putin tehnica , in noptile noastre de dragoste  fusesem de mult depasit in inchipuirea mingiierilor. Siguranta cu care saruta , perfectiunea imbratisarii ei , ritmul uluitor al trupului ei , pe fiecare ceas alaturi , fiecare ceas mai curajos , mai nou , mai spontan , toate acestea aproape ca ma umileau. ghicea orice sugestie si desavirsea orice inceput cu un instinct pe care i-l invidiam. Descifra dorul trupului meu cu o preciziune care la inceput ma stingherise. stia perfect clipa cind voiam sa ramin singur , alaturi de ea , in pat , departe de atingere , tinindu-i numai mina , si se retragea simplu , ca pentru o clipa de odihnire. Cind ramineam pe ginduri , ea se incolacea linga perna,imbratisind-o , si inchidea ochii , ca si cum mi-ar fi cerut sa n-o turbur. Descoperisem o lampa mica , de noptiera , pe care o puteam inapoia jetului , acoperind-o cu salul ei , si care ne dadea in odaie o lumina umila , in care formele ei se rotunjeau si se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multa vreme intunericul…Vroia sa ma aiba cu toti ochii , cu toata setea ei de mine , si imbratisarea din intunerecul celor dintii nopti o inspaimintasera.”

“Atunci am inteles ca nimic nu dureaza in suflet , ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest , ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic , caci si sinceritatea poate fi repetata , cu altul , cu altii , ca , in sfirsit ,totul se uita sau se poate uita , caci fericirea si increderea adunata in atitea luni de dragoste , in atitea nopti petrecute impreuna , pierisera acum ca prin miracol , si nu supravietuisera in mine decit un intirtat orgoliu masculin si o cumplita furie impotriva mea insumi.”

“Eram emotionat , o marturisesc , parca m-as fi desteptat dintr-un cosmar ; furia imi trecuse , si ma dureau vorbele pe care i a-mi cer iertare , dar nu stiam cum , ma stingherea orice gest pe care il anticipam mental , orice gest de impacare (ma vedeam cazut la picioarele ei , si actul acesta mi se parea fals,riidicul,hidos ; sau sa-i apuc mina , la inceput prieteneste , apoi sa i-o string mai calduros si sa i-o sarut?Nu-mi spunea nimic nici aceasta incercare de apropiere , era mai mult un automatism,si mi se parea ca Maitreyi mi-ar suprinde indata jena cu care l-as face.) Nu stiam ce sa fac si o priveam numai , incercind sa pun toata cainta si toata dragostea mea in priviri. Dar Maitreyi avea ochii in lacrimi si era prea ratacita ca sa vada parerea mea de rau si atunci se pravali ea la picioarele mele, inlantuindu-mi genunchii si intrebindu-ma daca dragostea ei ma oboseste , daca mi-e teama de pacatul nostru si alte asemenea intrebari , care acum , cind scriu , mi se par stupide , dar atunci parca ar fi fost purtate de foc , intr-atit de sufocante si de chinuitoare le simteam.Am luat-o in brate , si Maitreyi a simtit dupa strinsoarea mea si vorbele fara sir pe care le spuneam ca dragostea ma arde tot atit de nesatios si a ghicit cit sufar din orbirea mea , din neintelegerea mea. Ne-am ferit amindoi sa mai vorbim despre casatorie , pentru ca incepeam sa inteleg ca lucrurile nu sunt chiar atit de simple pe cit credeam eu la inceput , si atunci preferam sa evit gindul acesta decit sa rabd imaginea unei posibile si eventuale despartiri de Maitreyi.”

“Cum stam singur, in intuneric , o revedeam in toate atitudinile ei de indragostita , uitam toate chipurile pe care le indurasem din pricina ei , toate indoielele , si simteam cum creste in mine , fara hotare , o dragoste pe care Maitreyi niciodata n-o banuise.Asteptam zorile ca sa-i pot spune ca o simpla despartire de o noapte si amenintarea dragostei noastre imi revelase adevarata iubire si numai acum am inteles cit imi era de draga , acum , cind ma temeam ca o pot pierde. Aproape ca am plins acolo , singur , gindindu-ma ca as putea-o pierde ; numai gindul ca n-am s-o pot avea din nou alaturi de mine ma infiora si imi intuneca mintea.”

“…izbucnii in plins nebuneste,smulgindu-mi parul , muscindu-mi pumnii. Ma intinsei in fotoliu sfirsit , aproape sufocat de o durere pe care nu stiam pe ce nume sa-i spun , caci nu mai era nici dragoste , nici suferinta , ci un sentiment de totala naruire , ca si cum m-as fi trezit deodata singur intr-un cimitir , fara nimeni linga mine caruia sa ma pling , de la care sa astept mingiiere. Parca fusesem rupt in zece bucati , caci imi simteam trupul numai rana , sufletul risipit , nu mai aveam nici vointa , nici putere sa ma dezmeticesc o clipa.”

“Cit de incapabili suntem sa redam , chiar atunci , substanta unei bucurii sau unei dureri prea mari.Am ajuns sa cred ca pentru aceasta numai memoria , numai distanta le poate da viata.”

“Singuratatea imi era acum si mingiiere , si hrana.”

“Imi scria :” Cum te-as putea eu pierde pe tine , cind tu esti soarele meu , cind razele tale ma incalzesc pe drumul acesta de tara?Cum sa uit eu soarele ?” Pe o alta hirtie ma numea “soare , aer , flori!”. “Nu te sarut eu acum , o data cu buchetul pe care il string la piept?” Sau “Noptile,tu vii la mine , cum veneam eu altadata , in camera noastra de dragoste din Bhowanipore. dar eu veneam ca o femeie, caci ma facusesi femeie ; pe cind tu vii acum ca un zeu din aer si din pietre scumpe , si te ador , caci tu esti mai mult decit dragostea mea , tu esti soarele meu , viata mea!” “