Prins într-un paradox formulat excelent de Christian Smith:
Puține dintre teoriile pe care le utilizăm în științele sociale modelează ființele umane într-un fel care ar justifica idealurile umaniste morale și credințele politice. Și mai puține construcții ale umanului în teoriile sociale aruncă lumină asupra motivelor din care acesta ar fi purtător de drepturi, egalitate sau autonomie. Majoritatea teoriilor zugrăvesc oamenii ca fiind guvernați în mod esențial de influențe externe, ca fiind antrenați în competiție pentru resurse, ca manipulând strategic prezentări ale sinelui, ca luptând cu rivali pentru putere și statut, ca construind identități din bucăți de roluri deja scrise, ca raționalizând acțiuni cu justificări discursive post hoc, ca având comportamente, gândire și sentimente în feluri ce pot fi prezise conform unor variații de atribute și categorii, ca trăind vieți ce pot fi deconstruite după criterii statistic măsurabile și modelabile…Probabil toate astea sunt adevărate. Dar acest tablou nu contribuie în nici un fel la fundamentarea credinței în drepturile omului, justiție socială, egalitate, toleranță și emancipare…
A se citi excelenta What is a Person?