Uniunea Europeană și-a pierdut pe undeva pe drum bagajul său de idealism și a ajuns să târâie după sine doar trei geamantane de calcule materialiste.
E cumva ”firesc” ca logica socotitului rentabilităților să vadă o prăbușire a ”visului european” în primul moment în care progresul economic al unor membri e îndoielnic sau absent. În așa momente, zic calculele ”materialiștilor”, Uniunea Europeană nu e rentabilă, deci viabilă, deci cu drept la existență.
Cealaltă bucată pusă la fundamentul Uniunii Europene – idealismul unui destin comun, dialogul culturilor, evitarea războiului este încă sacrificată de dragul PIB-ului și menținerii în anumite limite a deficitului bugetar. Mai ales că, în aceste domenii ”idealiste” și ”spirituale”, performanțele UE par infinit mai bune.
Pe orice scară a ”necesităților” europene prevenirea războiului și înlesnirea dialogului cultural stau mai sus decât cei trei A ai Germaniei ori criza greacă. Păcat că Europa a uitat Războiul al Doilea Mondial. Și pe cele din Balcani, mult mai recente.