În chestiunea împușcăturilor de pe Nistru nu există decât o cale de a elimina necesitatea pacificatorilor ruși la Vadul lui Vodă – să ne învățăm să dialogăm cu transnistrenii, civilizat, cult și (atenție) de la egal la egal, fără mijlocirea forțelor de menținere a stării de (ne)pace. Pacificatorii ruși (fictivi) stau acolo și pentru a ne apăra de noi și de (inclusiv) apetiturile noastre războinice.
Dialog înseamnă întâlniri, acceptare a diferenței, investiții și colaborare cu societatea civilă transnistreană (acolo unde este), poduri construite de jos, elevi și studenți (asta se face), radio și tv moldovenești în Transnistria, o reprezentanță culturală de vreun fel a Moldovei la Tiraspol (sub masca unui insitut cultural sau ceva de felul acesta), detașamente de scriitori și artiști încolo, adică efort.
La mintea cocoșului – dacă nu a ajutat calea belicoasă, ar trebui bătătorite altele: diplomatice și culturale, în primul rând, acolo unde avem mai multe șanse.
Or, pacifiștii ruși stau lângă Chișinău pentru că toate astea lipsesc.