Dali pe malul Bâc-ului
Am hotarat sa-mi incep dimineata intr-un mod neobisnuit. Nu este vorba despre incercarea de a ma trezi cu dreptul, pentru ca oricum n-ai incerca aproape intotdeauna cazi pe stangul, exact ca in povestea vechiului-noului Murphy cu painea si untul care nu stiu de ce dar intotdeuana se incapataneaza sa cada cu untul in jos. Asadar, am decis sa merg la expozitia de grafica Dali ce s-a deschis cu mare tamtam la Chisinau.
Nu-i vorba, ar putea spune unii, ce-i aia grafica? Oricum picturile sale de valoare nu vor ajunge in viitorul apropiat pe meleagurile basarabene. Sunt de acord, dar tinand cont de faptul ca la Chisinau nici numele Dali nu se aude atat de des, daca se aude in general, atunci aceasta initiativa de a prezenta publicului autohton faramiturile de la masa bogatilor, mi se pare intru totul salutabila.
Dar sa nu ne abatem de la tema. Dupa cum va spuneam, in aceasta dimineata, unica dar in acelasi timp plictisitor de asemanatoare cu toate celelalte, mi-am propus sa am o experienta suprarealista delectandu-ma cu marele Dali.
Inainte de a ajunge la "marea comoara suprarealista" si de a da cu nasul de capodoperele spaniolului rebel, am avut insa marea placere, destul de realista, de a ma ciocni de nasul casieritei, care intr-un mod destul de realist mi-a spus pretul biletului, pe care dupa ce l-am achitat nici nu mi l-a dat macar [ nu-i mare problema, mi-am zis, o sa se duca si o sa aprinda o lumanare pentru impacarea sufletelor pacatoase, caci in treacat fie spus expozitia prezenta ilustratiile pictate de Dali la "Divina Comedie" a lui Dante si la "Don Quijote" al lui Cervantes].
In rest, cu exceptia criticilor de arta, care "savureaza" fiecare pictura cate o jumatate de ora, parca isi vad propria nastere sau mai stiu eu ce experienta transcedentala, incercand sa explice inexplicabilul, expozitia reuseste sa-ti induca si alte ganduri, in afara listei de cumparaturi pe care trebuie sa le faci dupa ce iesi de la ea.
Sursa
2007-05-19 11:00:00