Adun cu mult interes fițuicile patrulatere ce publicitează serviciile unor ghicitoare și magi în lege*. Observ cu o oarecare nedumerire că-s destul de populare: doar pe bulevardul Ștefan în intervalul dintre strada Armenească și Ismail pot fi văzuți vreo 5 inși ce distribuie asemenea reclame. Mai văd că și paginile de reclamă ale unor ziare sunt supra-populate cu astfel de anunțuri…Semn că iese banul…Semn că se găsește cerere…

Din perspectiva economică aceste tranzacții specifice povestesc istoria creșterii și dezvoltării unui tip specific de business, magia de vânzare ori minunile de consum. Comerțul acesta a existat întotdeauna. Chiar și în anii ateismului științific militant ori în cei ai dominației absolute a materialismului dialectic. Niște rude apropiate ale mele mergeau la vraci underground care prescriau alifii și prafuri din tot soiul de lucruri încă prin anii 70-80. Țiganii din mahalaua mea lecuiau și ei boli de piele prin mijloace doar de ei știute. Tot în vremea aia. Cazul mătușii Vanga, la care a mers întreaga elită politică bulgară, de la țarul Boris al III-lea la Todor Jivkov, plus alte somități mondiale și regionale reprezintă proba cea mai elocventă a coexistenței pașnice a magiei și comunismului.

Din perspectiva bisericească lucrurile stau cam confuz. Vechiul Testament condamnă vehement practicile ghicitului și magiei: ”Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta” (Deuteronomul 18, 10-12). Mai încoace, spre Noul Testament, cei 3 magi apar într-o lumină oarecum pozitivă în Evanghelii, pentru că au știut să citească stelele și să ghicească nașterea lui Hristos. Dar Apostolul Pavel are grijă să desființeze magia și vrăjitoria: ” Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21). A se vedea aici o analiză minuțioasă, inclusiv din perspectivă teologică a magiei și vrăjitoriei.

 

Ce sugerează aceste fițuici?

- O neîncredere în mecanismul formal și oficial – statul și instituțiile lui, Biserica – al reglementării vieții sociale. Altfel spus o suspiciune în capacitatea acestora de a soluționa problemele indivizilor.

Fiți sigur că insul care se adresează la d-na Rodica să-i zică răufăcătorul, a trimis la origini în minte și în prealabil întreg sistemul de stat al poliției și justiției. La limita hilarului, și poliția municipală ar fi solicitat cică ajutorul unor vraci în depistarea ucigașului de la Durlești.

Sau, cel ori cea care vine la d-na Ecaterina s-o roage să se roage să-i aducă plecări peste hotare ”în timp de 3-9 zile”  trebuie că e surd la promisiunile guvernărilor politice că vor ameliora semnificativ viața în Moldova ori e chior conștient la creșterea PIB-ului, liberalizarea curândă a regimului de vize și alte realizări.

Să mai pomenesc și de îndoielnica  încredere în sistemul medical a oamenilor care merg să-și trateze la vraci durerile de cap și amorțirile de picioare?

E un act constant și perpetuu de delegitimizare a realului…

 

- O religiozitate difuză, cumva păgână sau la limita cu păgânismul, ce coexistă în paralel cu religia oficială. Pe de o parte, ghicitura e un procedeu religios – rugăciunea mijlocește împlinirea solicitărilor. Pe de altă parte, întrucât solicită servicii concrete și banale cum ar fi succes în dragoste și business – ar fi de închipuit un Dumnezeu închipuit care stă pentru Ghiță la Wall Street și controlează fluctuațiile de acțiuni – acest tip de religiozitate pervertește și erodează pretinsa mistică a ortodoxismului oficial. Această religiozitate, destul de răspândită, nuanțează mult iluziile Bisericii Ortodoxe din Moldova de a vorbi în numele a 90 % din populație. Cine-s acești creștini? Călugări și mistici? Ori inși ce se împart între a merge duminica la slujbă și miercurea la magi?

- La un nivel mai general, așteptarea minunilor și solicitarea implicării forțelor divine în problema vizelor, cea a durerilor de cap, a divorțurilor, cununiilor, business și urmărire penală trădează mai mult decât escapism. Se aude, în această intensă căutare a unor forțe supranaturale, vocea unei disperări în care doar minunile mai pot întoarce lucrurile la locul lor…

- Ar fi și o măsură a culturii noastre politice, că doar așteptăm salvatori și alegem salvatori întotdeauna, ce dracu!

 

*mag în lege – expresie adunată după calapodul ”hoț în lege”, un criminal de grad superior, un rege al lumii interlope, care are un statut similar cu statutul unui sef de stat, deoarece este responsabil pentru respectarea codului de legi al clanului, pentru organizarea bandei, pentru judecarea celor care incalca disciplina, pentru colectarea, evidenta si distribuirea veniturilor (sursa).