(…) Orice experiență religioasă trebuie caracterizată. Categoriile ce articulează experiența religioasă aparțin, de regulă, religiei cu care subiectul a avut interacțiuni în prealabil. Astfel, nu e deloc întâmplător că creștinii simt prezența lui Isus în timp ce persoanele ce se închină strămoșilor vor percepe proximitatea înaintașilor; catolicii o văd pe Maica Domnului într-o fereastră din Brooklyn în timp ce protestanții n-o văd. Mai mult decât atât, în toate cazurile subiectul descrie experiența religioasă în termenii religioși care îi sunt deja familiari.
Așa încât, departe de a reprezenta un test independent al doctrinelor transmise prin tradiție, experiențele religioase implică legitimitatea unor doctrine deja existente…
Citind Noul Testament, creștinii pretind că sesizează divinitatea lui Isus. În mod egal, în locurile sacre, aborigenii australieni vor tresări la amintirea Vremurilor de Aur (Illo tempore), iar hindușii experimentează, pe durata rugăciunii, apropierea unei divinități.
Philip Kitcher, “Challenges for secularism” in The Joy of Secularism, Princeton University Press 2011.