Pentru oameni

Menirea mea, cred, e să fac parte din viaţa oamenilor, la un moment dat, pentru un moment dat. Aşa simt eu- că trebuie să cunosc oameni, de tot felul. Să le zâmbesc. Să îi fac să se simtă importanţi, buni, puternici. Să îi fac să creadă că viaţa e simplă şi frumoasă, mai ales frumoasă. Să le ofer încredere, ca să înveţe să spere.

Nu cred că sunt extraordinară, dar cred că mi s-a dat acest dar- de a fi a oamenilor. La muncă, acasă, în autobuz, pe stradă. În fiecare zi, stau de vorbă cu o bătrânică, vinde cărţi nu departe de unde se află locul meu de muncă. În faţă e un magazin de cosmetice, doamna de acolo mi-a făcut cadou un rimel. Alături e un magazin de încălţăminte unde ieri, dintr-o glumă, aş fi putut să-mi aleg o pereche de pantofi gratuit. Încă n-am profitat.

Lumea mă ştie ca fiind Maria, chiar dacă pe acolo, mişună, zilnic, mii de oameni, iar eu n-am făcut decât să le urez fie o zi bună, fie să le zâmbesc, fie să-i întreb de sănătate. Săptămâna aceasta am avut un alt program la muncă. Oamenii au întrebat ce mi s-a întâmplat, când au văzut că nu sunt la ora cu care îi obişnuisem.
- Am concediat-o, spuse şeful meu.
– Mare greşeală ai făcut, au răspuns ei.

Azi am revăzut o clientă- viitoare mămică. Urmează să nască, peste o lună. A intrat doar ca să mă salute şi să-mi spună că putem fi prietene. La sfârşit de program, simt că adun, de peste zi, doar gânduri bune. Urc în autobuz zâmbind şi mă întreb- de ce eu? De ce acest dar şi cu ce scop? Să fi fost blogul o acţiune inconştientă? Să fi fost Facultatea de Asistenţă Socială o simplă alegere? Planurile de a deveni asistentă medicală sunt ale mele sau aşa ar trebui să fie?

Omul, alături de care o să trăiesc, trebuie să fie un om bun. Calm, blajin, înţelegător. Iubitor. Optimist. Să îi aparţin până în adâncurile gândurilor, fără să mă simt captivă în ele. Să îmi dea libertatea care face ca, în fiecare primăvară, păsările să se întoarcă din ţările calde. Om care nu trebuie să-şi facă griji de ceea ce ar trebui să-mi ofere, ci să mă ajute să fac ce îmi place. Om care să înţeleagă că am nevoie de oameni.