Un blogger celebru: José Saramago



Scrierea unui blog mai e încă privită cu suspiciune de oarece lume scriitoare, dar, sincer vorbind, neîncrederea într-o astfel de îndeletnicire mai revine, din vreme în vreme, şi în conştiinţa amfitrionului-scriitorului blogului care, uneori, simte necesitatea de a fi susţinut de eventualii cititori ai celor plasate de el în misterioasele cyberspaţii. De a fi încurajat, eventual, de alţi colegi, fideli şi ei ctitoriei de blog. Cred că unul din ilustrele şi de-a dreptul incredibilele (aproape) exemple e acesta: a fost un blogger şi  José  Saramago! Iată ce scrie, ca prime amintiri despre celebrul prozator, Pilar del Rio, la mujer del escritor y Premio Nobel portugués José Saramago:„Mai erau câteva zile înainte ca Jose Saramago să moară, nu mai putea scrie, dar a dictat doua postări pe blogul sau. Penultima a fost provocată de judecătorul Garzon ieşind de la Curtea Suprema de Justiţie, exclus de egalii săi, îmbrăţişat de câţiva colegi, aplaudat de funcţionari şi de prieteni. Atunci Saramago a plâns cu Garzon, l-a copleşit furia şi s-a simţit neputincios, pentru că era viu, şi a dictat, căci mâinile îi tremurau pe tastatură. Ultima postare pe blogul său sunt două cuvinte. Era la amiază, se uita tot la o emisiune de ştiri la televizor şi în felul acesta a aflat că un coleg, un scriitor suedez, se alăturase unei flotile care avea de gând să rupă teribila blocadă împotriva Palestinei. Şi Saramago, care ştia destule despre blocade, n-a spus decât: „Obrigado, Mankell” / „Mulţumesc, Mankell”, iar în cuvintele acestea a rezumat totul, admiraţia, solidaritatea, respectul, neputinţa, viaţa unei persoane care nu se resemnează, gratitudinea în faţa celui ce nu se dă bătut. Apoi a murit şi nu va mai fi nimic de povestit, nu vor mai fi caiete, privirea piezişă care să vadă reversul lucrurilor, cea frontală, fără a-şi pleca niciodată capul în faţa puterii, ci pentru a săruta, ironia, curiozitatea, înţelepciunea celui ce nu se născuse pentru a povesti, dar continua să povestească şi cât de actual va fi acum, când nu mai este şi avem atâta nevoie de el.”Astfel că, prietene-coleg, ctitoreşte în continuare la blogul tău, ca loc (imensitate) în care ai putea încercă sa te esenţializezi, să te „focalizezi” pe tine însuţi ca persoană a scrisului. Aici, în spaţiul în care te poţi reîntâlni cu unii dintre colegi, cu interlocutorii (cititorii) mai vechi şi, eventual, cu cei de dată recentă. Dar şi cu cei plecaţi în lumea stelelor, precum a fost Jose Saramago care, bineînţeles, te susţine, implicit, prin exemplu reamintit de noi aici.
l.b.

Sursa
2011-07-13 13:47:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

15:46:17Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:39:00Ovoizi —» Andrei LANGA. Blogul personal
03:06:24Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:31:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:04:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:02:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:46:44Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:42:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:26:01Mesaj de felicitare —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
00:19:19Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:32:13Toamnele Chișinăului românesc de altă dată —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
16:25:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:16:21Cel mai bun vin din Moldova —» Fine Wine
04:22:00DIN POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
02:21:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:46:00I got mail —» turn up the silence
20:47:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:39:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:00:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:33:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:51:22Cafeneaua Literară: Spiritul Creator al Modernismului —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
08:40:56The Governor Fume Blanc 2023: Grand Gold —» Fine Wine
07:10:16Tabără de vară „Îndrăznește să-ți pese” la Biblioteca „Dimitrie Cantemir”, cu adolescenți mai încrezători și mai deschiși către lume —» BPR Ungheni's Blog
04:46:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
12:33:00Fantome —» Andrei LANGA. Blogul personal