Ani de liceu

Imi reamintesc foarte bine ziua de 1 Septembrie in primul an de liceu... Cu toate ca imi continuam studiile la acelasi liceu in care facusem anii de gimnaziu, totul era altfel. Colectiv nou (doar vreo 5 elevi din clasa precedenta), profesori noi, bloc de studii nou. Era prea strain pentru mine. Prima zi de ore. Profilul real. Toti elevii dornici sa raspunda, sa-si arate cunostintele... Mereu am fost prima in clasa la gimnaziu si chiar ma speria un pic concurenta pe care o vedeam din partea celorlalti elevi noi ( cu toate ca totodata asta era factorul care ma stimula). However, ne impacam noi...Poate nu am fost cea mai unita clasa... Am avut parte si de intrigi, dar si de momente placute. Cu toate acestea, am fost un colectiv echilibrat- nu am fost chemati la directoare, nu am chiulit, practic nu tin minte ca timp de acesti 3 ani de liceu sa luat vreun 2 cineva din clasa noastra. Profesorii mereu accentuau ca suntem cei mai puternici din toate clasele care au invatat in acest liceu si ca considera ca asa ca noi nu vor mai fi (suntem un liceu tinerel). Aici mereu am simtit o atmosfera familiala, eram ca acasa...

A trecut doar o luna jumate de cind am absolvit liceul, dar deja imi e foarte dor. As da orice pentru ca sa mai traiesc odata euforia acestor ani. Mi-e dor de orele de Engleza, Mate, Chimie si Economie (am facut profilul real, asta e:), de forma scolara alb-negru care ne evedentia, de concursurile la care participam, de temele pentru acasa.... Le sunt atit de recunoscatoare profesorilor mei pentru ca mi-au format fiinta si nu mi-e frica sa afirm ca sunt cei mai puternici in domeniul lor.

La 31 mai am simtit o nostalgie care ma sfisia... Am "scapat" vreo citeva lacrimi. Totusi anii petrecuti aici sunt de neuitat. Voi reveni mereu in acest liceu, cu inima deschisa, sa-i ating peretii, sa-mi revad profesorii...
Sursa
2011-07-10 14:20:00