Sick & tired
Niciodată n-aș fi crezut că am să scriu un astfel de post, dar probabil mi-a ajuns cuțitul la os, și dacă tot am blog, de ce să nu-l folosesc pentru a mă descărca de încărcătura negativă pe care o am.Deci, oficial, nu mai pot suferi oameni ipocriți și adepți ai dublor standarde. Nu știu cu ce am greșit în viața trecută, ca am adunat atâțea alături de mine în viața de acum. Oameni ce pun statusuri despre prietenie și discreție pe facebook, dar sunt veriga principală prin care se transmite informația cu sigiliul confidențial. Oameni care folosesc cuvântul „comunitate” doar în favoarea lor. Oameni cărora chiar nu le pasă de alți oameni. Oameni pentru care jocul de a șterge cuiva nasul pe de la spate - e cel mai excitant joc. Oameni...
E foarte greu să-ți păstrezi integritatea printre ei. Dacă vrei să supraviețuiești, ești nevoit să intri și tu în joc. Altfel ești marginalizat, și asta în cel mai bun caz. Riști să te trezești într-o zi, când cineva deja a spus cuiva ceva, ce a dus la ceva, ce nu mai poți corecta. Asta e.
Îmi vine să-i strâng pe toți împreună, și să le zic tot ce cred despre ei. Anume așa, în colectiv, pentru că imaginea - e cea ce contează pentru ei cel mai mult. Dar asta ar avea doar un efect temporar. N-am s-o fac. Am să minimizez toate contactele cu ei, am să constuiesc un zid și mai înalt în jurul meu. Probabil asta mă va încurca să cunosc oameni cu adevărat sinceri, dar din două rele, aleg pe cel mai mic.
Atât.
Sursa
2011-07-09 00:11:00