Di obişei, acolo iesti o babă. Îi rusoaică. Da io îi vorbesc în română şi ie prişepi. După şi-ni împli sticla, io-i zîc "Mulţumesc, o zi bună!", iar ie-ni răspundi "De asemenea". Da, am fost tari plăcut suprins prima dată şî m-am bucurat că-ni răspunde-n română.
Ieri, iera altă babî acolo. Moldovancă deja. Îi dau sticla, ni-o împli, plătesc şi-i zic, fireşti, aşelaş "Mulţumesc, o zi bună!". Baba nu ni-o răspuns. Aş pute zîşi că tăşerea ii m-o pălit ca un sulfu rece, dar îi vara, şî asta ar şi di ghini. Şî iaca aşă: rusoaica ni-o răspuns ş-încă-n română, da "a noastră" nişi mîc, nişi cîc. Înţălejeţ morala?
