Mestecatul gumei în biserică

Sunt în vizită într-un oraş din centrul ţării. Înainte de plecarea la biserică am cerut unui prieten o gumă de mestecat pentru unul dintre puţinele ei avantaje. Am intrat în biserică şi nu aruncasem guma aşa cum intenţionasem iniţial.

M-am aşezat lână un veteran în credinţă – un frate în vârstă cu mintea limpede şi cugetul curat. Acesta s-a uitat spre mine şi fără apropouri m-a admonestat pentru că am intrat cu gumă în biserică. După ce m-a întrebat dacă am ceva obiecţii sau nelămuriri m-a lăsat să meditez în taină.

N-am meditat, am scos guma din gură.

Partea amuzantă a fost când mi-a arătat un text din Biblie (pe care şi el l-a primit de la altcineva) care “condamnă” mestecatul gumei. Nu m-aş fi gândit niciodată la el şi, de fapt, nici nu-l ştiam. Este Iov 20:12-13:

Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă, îl mesteca într-una şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii…

E clar că textul nu se referă la gumă dar probabil că degrab’ nu voi uita despre greşeala de a mesteca gumă în biserică. Apropo, zicea cineva că în Singapore pentru a păstra curăţenia în ţară au decis ca să se interzică vînzarea gumelor de mestecat şi evident consumul lor.

Bătrânii noştri încă mai păstrează reguli de bun simţ în Casa Domnului şi cred că ne prinde bine să luăm aminte la ele. Este, de fapt, şi un exerciţiu în a asculta mustrările şi a le primi. Cazul cu guma a fost unul fericit fiindcă fratele avea umorul necesar discuţiei.