Un fel de gând

Aş fi vrut să fiu tristă, ca să pot înşira rândurile zilei de 23 iunie. Poate am sperat prea mult, poate am visat sau chiar inventat… Cert e că astăzi, mai mult ca niciodată, simt că am nevoie să dorm.

Cineva îmi spunea zilele trecute despre o ruptură, a sufletului de amintiri. Sau a gândurilor, nu mai ştiu exact. Eu nu i-am putut replica, pentru că sufletul meu îşi păstrează toate vorbele şi trăirile, toate imaginile şi toate închipuirile. Iar gândurile demult şi-au găsit calea, fără a insista prea mult.
Unica problemă e cutia maro din dulapul din coridor. Acolo am depozitat micile iluzii, care niciodată nu vor ajunge la cei fără de care mi-am imaginat că nu voi putea trăi. Trăiesc, şi asta-i minunat. Pentru că oamenii de-atunci au părăsit baricadele, iar luptătorii au ascuns armele… Lupta e fost câştigată de cel mai şmecher, iar cel învins a plecat capul şi încearcă să meargă înainte…
Tăceri şi vise, de parcă nimic nu ar conta în această zi de 23 iunie 2011.