Elita omenirii o constituie femeile.

“Eu am împărţit lumea în trei categorii: femeile, fetiţele şi ridicolii.
Toate celelalte deosebiri îmi păreau enecdotice:bogaţi ori săraci, chinezi ori brazilieni, stăpîni ori sclavi, frumoşi sau urîţi, adulţi sau bătrîni, aceste distincţii era desigur importante, dar nu afectau esenţa indivizilor.
Femeile erau persoane indispensabile. Ele pregăteau de mîncare, îi îmbrăcau pe copii, îi învăţau să-şi lege şireturile de la pantofi, ele făceau curăţenie, confecţionau copii cu ajutorul pîntecelui lor, purtau veşminte interesante.
Ridicolii nu slujeau la nimic. Dimineaţa, ridicolii cei mari se duceau la “birou”, care era o şcoală pentru adulţi, adica un loc inutil.
De fapt, ridicolii adulţi rămăseseră foarte asemănători cu ridicolii copii, cu diferenţa deloc neglijabilă că ei pierduseră comoara copilăriei. Însă funcţiile lor nu se schimbau deloc şi nici fizicul.
În schimb, exista o deosebire imensă intre femei şi fetiţe. Îm primul rînd, ele nu erau de acealaşi sex – o singură privire era de ajuns pentru a înţelege. Şi apoi, rolul lor se schimba enorm odată cu vîrsta: ele treceau de la inutilitatea copilăriei la utilitatea primordială a femeilor, pe cînd ridicolii rămîneau inutili toată viaţa lor.
Singuri ridicoli care serveau la ceva, erau cei care le imitau pe femei:bucătari, vînzători, profesori, medici şi muncitori.
Eu simţeam simpatie faţă de ridicoli, cu atît mai mult cu cît socoteam soarta lor tragică: ei se năşteau ridicoli. Ei se năşteau avînd între picioare acel lucru caraghios de care erau din cale-afară de mîndri,ceea ce îi făcea şi mai ridicoli.
…
Elita omenirii o constituie femeile. Omenirea există doar pentru ca ele să existe.”

Amelie Nothomb, Sabotaj din iubire.