Joc murdar

Migrene şi cafele tîrzii. Postări rare. Citesc în cadă. E beznă-n cameră. Rufe mirosind a balsam dulce. Mă uit la filme bune, vesele, grele sau uşoare şi fac brăţări. Scriu. Tai. Scriu iar. O noapte albă pînă la 3.

Dacă ai plecat nu te-am tras înapoi prea tare de mînecă.
Trebuia?

Şi da, nu ştii să reacţionezi la veşti negative.
Cu promisiuni călcate în picioare şi minciuni slabe, o nouă iubire.
Şi sacrificiul tău pentru ceva ce a fost mai aproape de minciună decît de adevăr.
După ani.
Nu sunt tristă! Uneori mă înfurii şi caut vinovaţi. Uneori chiar îmi vine să rîd de toate porcăriile din lume.
Nu plîng, dar mi se strînge stomacul și nu-mi găsesc cuvintele. Amalgam de gînduri, dar niciun sunet. Mușcat buze. Pînă la sînge. Senzația de rece-n palmă.
Nu plîng și de ce aș plînge?
Sunt doar derutată, e o atitudine normală de după.
Şi e al naibii de important că pot să rîd cînd credeam că-s fracturată şi-n zîmbet.

Ţi-a fost teamă că frigul din palmă e semn că mă întorc cu faţa spre soare, spre alt soare.
Nu-i nimic, cu toţii suntem egoişti pînă dăm pe afară. Tu de ce n-ai fi? Eşti om şi de la oameni nu mai am pretenţii demult. Mai ales la tine. Acum. După.
Un punct la mine punct rămâne.
Nu mai promite cînd nu poţi duce.
Ştii ce trebuie să fac ca să nu te mai accept vreodată înapoi?
Eu ştiu. Tu ai uitat deja.

Se-ntîmplă să bei vin alb demi-sec, deși ție-ți place demi-dulce. Să fumezi kent, dar ție îți place marlboro. Să dansezi pe jlo, deși ție-ți place bon jovi. Să porți tocuri înalte, deși ești fată de converși.
Se întîmplă în viață, toate astea. Depinde cum le încasezi.

Mă culc. Să dorm mult mult şi să mă trezească cineva să se agite, să lupte şi să rezolve, să vorbească şi iubească.

Nu-i de forţat, e de trăit, luptat, iubit, exagerat şi intensificat.