Jurnal de ploaie

În nopţi toride de vară, cînd e răcoare afară, dar în mine-i toropeală, aerul e sleit în depărtări și cerul atîrnă greu, înecăcios, prea aproape de orizont, tună şi scapără de mama focului, cînd incepe să plouă peste asfaltul încins şi simţi cum se filtrează în plămîni un aer uşorgreu, facem terapie-n ploaie.
Îmi place senzaţia, mereu mi-a plăcut.
În nopţi din astea, cel mai mult mă gîndesc pe unde îţi umblă sufletul.
Poate îţi înneci amarulfericirea zilei sfîrşite la o halbă mare şi rece de bere.
Poate o ții în transa aia de înamorat pe o noapte.
Poate eşti în dezichilibru şi îţi mai aduci aminte ce binerău a fost.
Poate trimiţi mailuri imaginare şi sms-uri pline de foc.
Poate eşti cu mîna pe inimă şi declari înflăcărat un nou te iubesc adevăratfals.
Poate nu e nimic şi toate sunt.

Fac trei ture de picioare prin ploaie, să nu leşin.
După ce mă întorc mă las în aşternutul răcoros, mă zvîrcolesc.
Mă uit în tavan.
Vreau tavane colorate. Și pereți ciudați. Și multe veioze mici, ca niște licurici turbați. Și cu multe plante. Multe multe plante. Cu ferestre imense și draperii cu albe. Da.
Plouă mărunt.
În băltoace, picurii provoacă cercuri jucăuşe. Ploaia supără oamenii, dar ploaia se bucură atunci cînd spală păcate.

Mă uit la tine și-mi dau seama cît ești de puternică mulțumesc am fost pe avarii o perioadă și m-am dat cu curul de podea dar așa am reușit să mă curăț și asta e bine că le-am trăit intens pe toate și nu m-am trezit după niște ani că regret că iubesc în taină că am doruri așa că sunt dreaptă față de toți cei care-mi intră-n viață că nu poartă bagajele mele a fost nevoie să sacrific persoane dar unii își au rostul ăsta și nu-i compătimesc ești dezarmant de sinceră n-am de ce să mă ascund.

O iau încet și curat. Sincer și cuminte. Cu emoție și bujori în obraji.
Și rup toate ațele care mă leagă și nu mai caut niciun răspuns, ce rost are?
Ca să se schimbe ce?

Sunt goală de tine şi pot merge înainte!