Cocaine

-Respiră calm.Trebuie să încerci să zîmbeşti.Tu chiar ai crezut că vom trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţi şi vom face o fata cu ochi albaştri şi un băiat brunet?Viaţa nu se opreşte aici.

-Să respir?

-Asta e tot ce ai reţinut din ceea ce ţi-am spus?

-Tu nu ar trebui să fii aici acum.

-De ce?Pentru că te simţi rău?

-Nu,pentru că sunt în stare să arunc cu cuţitul în tine.

-Aici nu sunt cuţite.

-Pot să mă duc să-l aduc de la bucătărie.Chiar nu vrei să pleci?Nu îţi mai găsesc rostul aici lîngă mine.

-Atunci de ce mai vorbeşti cu mine?

- Pentru că lacrimile astea mă omoară aşa cum mă omoară prezenţa ta.Chiar nu vreau să te privesc,dar te privesc;a făcut o pauză privind lacrimile căzute jos, eu nu vreau să pleci.

-Să rămîn cu tine chiar dacă nu trebuie să fiu aici?

-Da.Mai ţii minte marea?

-Marea?Vrei să vorbim despre mare?

-Da.Încearcă să-ţi imaginezi cît de fericită eram atunci.

-Dar nu eram cu tine.Nu am fost la mare cu tine.

-Păi şi de asta te rog să-ţi imaginezi.

-De ce?

-Pentru că a fost atît de plăcut să te simt în mine chiar dacă nu erai acolo.

-Timpul calmează totul.Aşa cum vîntul calmează marea.Vreau să încerci să nu te mai gîndeşti la ceva ce nu a fost şi nu va fi.Îţi faci rău, pînă vei muri.

-De ce să mor?Tu nu eşti aer.

-Aer?

-Păi, omul fără aer moare şi nu de la durere.Nu tu spuneai că durerea ne face mai puternici?

-Spune-am.

-Ştii ce simt eu cînd îi văd pe ceilalţi că se iubesc?Că voi rămîne singură mereu.

-Pastile mai iei?

-Pastile?Oh,da;şi-a şters lacrimile în lung desenînd totul în negru.

-Tu ştiai perfect că nimic nu e veşnic, trebuie să pierzi şi să cîştigi.Azi ai pierdut.

-Eu mereu pierd;şi-a luat faţa în palme strigînd printre lacrimi,durerea nu pleacă niciodată,nici chiar atunci cînd zîmbesc.Vreau să adorm în braţele tale.Apoi poţi să pleci.

Şi a plecat fără să o privească, fără să-şi dea seama că ea nu adormisem deloc, ea doar îi respira prezenţa, îi întipărea braţele pe corpul ei răpus de lacrimi.

Totul rămase perfect.Corpul ei cedase pastilelor care nu le mai lua demult.Totul revenise la loc spre dimineaţă.Marea nu se mai auzea iar timpul nu se mai oprise în loc.