Erau doar nişte flori artificiale aruncate printre vechituri . Păreau a fi nişte trandafiri de un roz pal. Poate nu era nimic special în ei, însă totodată păreau adorabili. Involuntar, mîinile sale i-a atins încet, superficial, cu mult tact şi calm. Erau rupţi, dar atît de reali părea cînd erau în mîinile sale, de parcă luaseră un pic din sufletul ei. O nouă atingere şi mult praf a început să alunece prin aer. O sclipire fugară apăru, apoi s-a stins în lumină, atunci cînd degetele sale începură să se joace cu frunzuliţele imitate. Le aranja atent, însă fără vreun oarecare tact. Pămîntul se rotea cu o viteză de 30 km/s, iar ea cumpătat aranja, împărţea şi ordona moartea din mîinile ei. Inovator şi absurd, în cele din urmă planta a înviat pe vecie. Sursa 2011-06-07 10:40:00