Despre Ministrul Culturii, cel al Educaţiei şi numărul continentelor: adică, Miss Universitate 2011

Experienţa mea cu organizarea concursurilor de frumuseţe nu e chiar neglijabilă. Cu mai mult sau mai puţin succes am fost coordonator (împreună cu o echipă) a concursului Miss ASEM (2009 şi 2010). Îmi aduc aminte câte comentarii înghiţeam la adresa mea. Lumea nu vede care e rostul organizării unui asemenea concurs, deşi niciodată nu am avut problemă cu vânzarea biletelor sau număr prea mic de doritoare de a participa, sau lipsa sponsorilor. Mai mult, oamenii nu înţelegeau cum unei studente (adică mie) la economie, poate să-i placă aşa gen de activităţi, de organizare. Păi iată mi-a plăcut şi am învăţat multe: de la cum se scrie o cerere de sponsorizare, cum se fac demersuri la rector, cum se negociază cu sponsorii, până la verificarea discursurilor fiecărei participante. Lucru de culise, dar o muncă enormă şi o experienţă frumoasă.

Am văzut recent un reportaj despre finala concursului Miss Universitate. Cei care se gândesc acum că scriu de dragul organizatorilor (care mi-s prieteni), puţin greşesc. Are cunoscuţi acolo, dar scriu despre fete şi reportaj. Iată-l:

1. Am văzut multe comentarii gen: omg, ce-s de tormozite participantele. Eu tormoz nu mă consider, dar nu am idee cine e Ministrul Culturii sau Ministrul Educaţiei. Poate dacă le-aş auzi numele mi-aş aduce aminte, dar by default nu îi cunosc. Ştiu cine e Ministrul Economiei, cel al Finanţelor, cel al Justiţiei – pentru că asta e domeniul meu de studii şi activitate într-un fel. Să mă simt eu mai puţin inteligentă din cauza că nu-i cunosc: deloc.
2. Întrebarea cu numărul de continente, de acord, poate chiar ţine de cunoştinţele generale ale fetelor. Dar hai să nu dramatizăm răspunsul domnişoarei care a spus de Polul Nord! Am văzut zeci de comentarii la acest subiect! Să recunoaştem că domnişoara a repetat de câteva ori că ştie că nu e corect răspunsul şi că respectivul are o altă denumire. Nimeni nu treb împuşcat pentru asta!
3. Emoţiile fetelor care urcă pe scenă sunt incomparabile cu cele ale jurnaliştilor care se ascund după camerele de luat vederi. Pun pariu că au fost fete care au răspuns corect şi coerent la întrebările jurnalistei, dar tot mai pun pariu şi pe faptul că aceste întrebări nu au apărut pentru că nu le e interesant jurnaliştilor să arate răspunsuri satisfăcătoare.

În fine, nu sunt avocatul nimănui, dar cred că s-a exagerat un pic cu reportajul. Aşa cum mulţi nu văd sens în organizarea unui astfel de concurs, aşa nu văd poate şi unele participante răspuns la întrebarea: de ce nu? Eu zic că fiecare treb să-şi ştie meseria şi să respecte preferinţele altora. Şi le mai zic bravo organizatorilor care la sigur au depun MULT în organizare.