Principalul e să ai ce scrie :D
Mergeam pe lângă liceul Gheorghe Asachi şi priveam feţele înspăimântate ale părinţilor. Toţi s-au strâns în faţa liceului. Care cu telefoane mobile, care cu laptopuri, care cu mâinile încrucişate.
Pe toate feţele vezi înspăimântare: Ce să fac? Cum să fac? Oare are posibilitatea de a copia? Va merge la armată?
Milioane de întrebări zboară în cercuri deasupra capurilor lor.
Copiii scriu…
Sute şi mii de euro s-au cheltuit pentru ca viitorii absolvenţi să poată scrie examenul fără probleme. O mie de lei pentru profesori, o mie de lei pentru director, vreo două-trei sute de euro pentru cei de la ministere. Poate chiar şi ceva bani pentru Centrul Anticorupţie.
Copiii scriu…
Profesorii stau şi-şi mănâncă ghearele de emoţionaţi ce sunt. Speră enorm că nimeni nu va fi prins copiind sau, şi mai rău, vorbind la telefon aşa încât să se audă. Directorul şcolii umblă serios prin săli şi dă din ochi celor care l-au plătit mai mult pentru a le permite să copieze.
Copiii scriu…
Cei de la ministere s-au săturat să aştepte să fie chemaţi în cabinetul directorului pentru a li se înmâna доля. Se vor face la început că nu vor, că nu-i frumos, că vor fi prinşi… Peste 5 minute părăsesc şcoala cu un rânjet de toată frumuseţea: “Încă o sesiune de BAC a decurs cu succes”.
Copiii scriu…
Aflaţi mai multe »
Sursa
2011-06-02 21:05:00