Necazul părinţilor din luna iunie
Marea nevoie azi dimineaţă în localitatea mea. In centru – un autocar din care vedeai nişte chipuri speriate, multe maşini şi lume agitată. Părinţi grăbiţi cu feţe sumbre care se căutau unul pe altul: „Vanea, tu te sui în maşină cu Petru”, „Vera, vera…unde-i Vera, aftobusul amuş se porneşte da ea nu-i, off…”, „Dima, voi porniţi-vă înainte, eu amuş vin”, „La şine-n maşină îi laptopul?”, „Apu noi ne pornim sau cum? Şini acolo ni-ntîlneşte?”.
Toate astea erau rostite cu atâta seriozitate, de parcă o mare năpastă avea să se apropie din clipă în clipă. În scurt timp, veni şi Vera:
- Nu retrăi, tăt en poreadkă, acolo damu ne-aşteaptă, îi răspunse Vera unei mame care o intrebase de ce întîrziase atîta…
Autocarul se porni din loc, fiind petrecut de multe mâini fluturînde. „Doamne –ajută…” repetau cîteva mămici îngîndurate. Am descoperit şi eu, în cele din urmă, motivul fioros care a provocat atîta agitaţie. Astăzi a fost primul examen de bacalaureat. Sărmanii părinţii:)
Sursa
2011-06-02 15:42:00