Am avut o noapte aproape albă. La 3 luna a răsărit pe cer. Mai era puţin şi prindeam răsăritul pe străzi. Noaptea cu bicla este superb. Am şi un fel de far ataşat. Cînd e pustiu e perfect.
Ahhh, iubesc mirosul de aer din luna mai.
Cu tricoul larg răcoarea nopţii se face mai simţită.
Cu o mînă gîdilînd iarba repetam obsesiv pentru sine: ce minunăţie, Doamne ce frumuseţe, ce perfecţiune şi priveam fix linia fină a orizontului dintre cer şi pămînt. Şi tot aşa pînă au trecut emoţiile din piept la 5 dimineaţa.
şi tu în fotografii. în nări. pe retină. în timpan. pe corp. în celulă.
M-am trezit cu zîmbet tîmp pe faţă.
Se face să fie ziua frumoasă!
sper că şi la voi ! >.<
Filed under: Anotimpuri de suflet, Chestii sufletesti, Summer
