Să-ți scriu așa ca să-ți fie interesant.
Crezi că incoruptibil ții sufletul atunci când aspiri să fii consecvent în ceea ce faci și nu te lași dus de vreun șir de încărcături de orice valență. Ești vertical ca o ceapă și știi câteva paradigme despre cum trebuie să fii liber și ești mândru de tine că știi să le realizezi sau știi cum să nu le realizezi, apoi să te întristezi, să-ți dai seama că-i absurd, să te enervezi și să găsești Graalul. Consumi tot ce-ți pică sub mână, ochi sau ureche ești în căutare pentru că exiști, iar toți care există nu sunt integre o știi de când aveai 13 ani, de atunci când ai luat briceagul în mână să nu te tai, ci să-ți berbecești prematur ceea ce trebuie firesc să-ți crească. De mii de ori de îndrăgostești de o unică. Și iar te confrunți cu alegerea a ceea ce știi despre cum trebuie să fii c-o unică: niciodată, ori pentru totdeauna, al treilea element este exclus. Mare logician mai ești. Ai și tu o morală pe care o încalci, însă încălcarea tot e o parte din morală. Vociferezi din alte graiuri, adori să te asculți singur pe tine, chiar uneori adori când ții greață de tine că așa-i – asta te face integru. Revelez că nu ești singur, deși ai vrea, dar nu poți că ții frică să rămâi singur, și devii profetul din care se nasc diferite stiluri de trai. Altruistule! Nu pot să-ți găsesc locul că sunt lângă tine, sunt ca tine și te-ași califica tot cu vreo valoare care te-ar impresiona și ți-ar demonstra că viața este așa cum se spune într-o concepția pe care o știi.
Nu ai o singură pereche de ochelari, mai ai și lentile, și monoclu, și binoclu, și microscop, și telescop, și periscop – ești vertical ca o ceapă. Trâmbițezi pudoare, mă deprind cu asta, nici nu te mai observ, mi-ai scos ochii. Mulțumesc.
