O furtună

Mie rău de cîteva zile bune. Şi nu mă vait că îmi lipseşte ceva sau cineva de lîngă mine, alta e problema. O durere de cap face sex nebun cu creierii şi nervii mei toţi.
Nu-mi place cînd mie rău.
Mă doare fruntea, mă dor dinţii din gură, mă dor oasele de la mîini, mă dor şi muşchii picioarelor, ce dracu i-a apucat şi pe ăştia, că doar nu fac sport (numai dacă de performanţă îîîîî…)
Sunt zile cînd nu-mi găsesc resursele să pornesc la drum.
şi noaptea parcă dorm pe pamînt iar dimineaţa mă tîrăsc, am faţa de criminală.
la naiba!
poate acea lună de iunie infernal ce mă aşteaptă îmi dă astfel de stări,
şi scriem de zor,citim pagină cu pagină,copiem,recapitulăm,evaluăm…vai.
Rîd de situaţia în care mă aflu.
Nici gustul cafelei nu salvează situaţia.
Aş urla, dar în loc, zîmbesc tîmp.
Am în cameră buchetul mare de lăcrimioare, şi e frumos, şi îmi mişcă fluturii din mine.
Am nevoie de o furtună şi să mă îmbrac gros şi să o aştept să-mi vină, să-mi liniştească spiritele.
şi poate dacă plouă mă îmbrac în alb. poate stau în casă. poate pe balcon. poate măsor ploaia în clipiri prelungite sau poate doar scot limba. număr picăturile care-mi pică pe chip. pe pleoape. se lovesc brutal.
iar după geam, ploaia pic pic pic…