Astăzi am mîncat o salată de fructe. Și apoi o salată verde cu piept de pui. Şi apoi una cu mazăre verde. Și apoi din nou.
Astăzi am întîlnit un om frumos, o femeie şi am oftat lung.
Elegant aer a anilor ’60, fusta lungă, boţită şi colorată, sacoul negru, brăţările împletite şi colorate şi multe de la mîna dreaptă iar în cealaltă liliac alb, inele mari şi unghii mov, o şuviţă cu mărgele şi pene decolorate.
Ooof…
În spate un rucsac mare.
Ooof…
Oraşul ăsta e simplu. Atît de simplu pentru tine. Plin de faze urîte şi de oameni pe care i-ai evita.
Şi ea mică şi nebună şi frumoasă încît îţi venea să o ascunzi într-un buzunar şi să fugi cu ea în lume.
Dă senzaţia că, acolo unde este ea, lumea e pregătită şi perfectă.
Mergeam în urma ei parcă dorind să o trag în mine cu tot.
Femeie frumoasă şi nebună!
Cele mai îndrăzneţe dorinţe se ascund în mine.
Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită.
Mai multă magie de-atît nu există.
Pentru că iubesc femeile într-un mod aparte.
Citeşte fraza asta de cîte ori crezi că e nevoie.
Miroase a cafea caldă.
Tu, ca un pahar de lapte. Cîteodată entuziasmat ca un pahar de bere şi ronţăind seminţe, altădată cald şi cu gust de la floricelele din bol. Mai mereu înfometat şi cu pofte.
Deși am senzația că-s istovită și m-aș tolăni într-un hamac improvizat din pături, zace-n mine o sete nebună de a trăi.
Mă întorc liniştită spre tine. În tine. Acolo unde pot să dorm liniştită. Acolo unde zîmbetul tău vindecă şi dinţii tăi înroşesc centimetri pătraţi de piele.
Şi nu știu dacă-s ahtiată, dependentă, nebună după, obsedată, dar știu că iubesc senzația de doi, iubesc carnalitatea, iubesc emoția de după, iubesc tremuratul ușor al corpului, iubesc chipul lui istovit, iubesc mîngîierea, iubesc oboseala!
Deci să nu ne jucăm de-a sfinţii, că nu se cade!
Filed under: Chestii sufletesti, Despre mine, Oameni frumoşi
