Despre cei mai frumoşi, despre tăvălitul în iarbă …

M-am simţit parcă a fost ziua mea.
Am făcut zilele astea băi de prieteni buni, o seară demenţială, zdrăngănit de muzică, am cîntat şi-am băut vin alb, duşuri răcoritoare de rîsete isterice, ţipete nebune şi leneviri confortabile în priviri ce se înţeleg şi acceptă.
Entuziasmul îmi vibrează în orice gest, de-aş putea aş zîmbi fără oprire, dar mă mai dor şi pe mine maxilarele.
Oameni nebuni care m-au găsit oricît şi oriunde m-aş fi ascuns. Să-mi zică că mă iubesc.
Oameni tineri şi frumoşi, agitaţi sau adormiţi, depresivi sau veseli, nebuni sau cuminţi, iubind sau căutând iubire.
Şi-apoi n-au cum să nu fie adorabili trîntiţi lejer în iarba verde, adormind atîrnaţi pe margini de patură pluşată, jucîndu-se în păr, tăvălindu-se, cîntînd, mîncînd aripioare, jucînd volei în chiote de victorie, împărţind gumă roz sau pur şi simplu iubind. Împreună cu ei am creat senzaţia locului magic, care îmbie la sărutat, împreună cu ei am botezat focul. Şi am învăţat că în Împărăţie e bine să fii sincer. Cam tot ce ţi se cere. Şi-apoi primeşti din toate necondiţionat, şi toată lumea rîde, iubeşte şi sărută, aleargă, strînge-n braţe, ascultă muzică şi filosofează, recomandă şi crează planuri.
Pufuleţi, trufe, suc, cafea, şniţele de pui, vin alb, salată verde, băuturi fine în pahare, tutun fumegînd lent, scaune de pescuit şi grătare fumegînde, cu chicoteli, bidoane cu bere rece, filosofii fierbinţi, aplauze-n sincron şi muzică din boxe, gumă, cipsuri, tort şi vreo 15 oameni frumoşi.

Am cunoscut un om. Genul ăla de om care dă stare de bine cînd apare, îţi vorbeşte din primele minute ca şi cum te cunoaşte de-o viaţă şi îţi zâmbeşte cu o căldură cuminte.
O radicalitate cu care-şi exprimă punctul de vedere, pragmatismul cu care-mi loveşte fantasmele, de discuţiile în contradicţie despre relaţie, lume, timp etc. Pumnii pe care-i primeam după ceafă cînd o luam pe arătură şi cuvintele blînde cînd cădeam. Prietenia aia idioată de cules flori de cireş sălbatic, plimbarea scurtă, ţigările de 12 noaptea, mîngîierea pe frunte, privirea aia dubios de duioasă pe care o primeam cînd făceam gafe.
M-am îmbătat cu o iluzie a puterii pe care mi-o dă privirea ta. Cînd îmi certai răutatea muream puţin în mine.
” Diana, eşti frumoasă azi… ” şi-mi amintesc gustul tău amestecat cu o cireaşă grena şi gestul de a mă înnebuni ţinînd ţigara în mîna stîngă, iar pe mine în braţele tale lîngă foc ” …dar complicată” . Iată că primul compliment a venit. Eu, puţin încordată dar fericită.

Mă zburlesc la toată lumea azi şi-mi place că aerul de-afară mă susţine.
Se citeşte în mine că nu-mi amintesc să mă fi îndrăgostit primăvara. Că-mi mușc buza de jos și casc ochii-n jur. Că e tentantă lumea, dar mie-mi place s-o privesc.
Am sentimentul libertății care-mi pişcă limba.
Nu mă mai interesează nimic. Nici cei care mi-au trecut prin palma stîngă și mi-au sărutat cînd umărul, cînd obrazul, nici cei care mi-au promis să-mi fie. Și-s chiar surprinsă de mine însămi.
Și cel mai frumos sentiment dintre toate este că nu regret nimic. Eu pe mine nu mă regret. Eu mi-s bine cu mine: cu ce am rămas, cu ce-am pierdut, cu ce-am lăsat pe la colțuri, pe la alții, cu ce-am uitat, cu ce-am șters, cu ce-am trăit.

Şi aşa se nasc nebuniile de-o noapte care rămîn în suflet pe veci. Şi aşa se naşte un moment. Un moment ce-l vom ridica la rang înalt. Un moment numai şi numai al nostru.
Click to view slideshow.
Să aveți în continure Sărbători Frumoase tare, nu vă stresați cu mîncăruri și curățenii, ci mai bine aveți grijă de sufletele voastre. Ah, și bucurați-vă!!!