Ştiu cînd e timpul să-mi zic adio şi ştiu cînd e timpul să plîng.
Ştiu cînd e timpul să-mi cumpăr singură flori şi ştiu cînd e timpul să cotesc pe alt drum.
Mă privesc în oglindă şi mă-ntorc pe toate parţile.
Mă dezgolesc de fiecare dată şi mă prefac uitucă…cînd de fapt lucrurile care mă dor atîta sunt înca în mine…se înmulţesc.
Şi fericirea e o stare de spirit. Sunt fericită acum, chiar dacă sunt la răscruce de inimi.
Ştiu.
Ştiu şi simt cînd e momentul să-mi scot pozele din ramă şi ştiu cînd trebuie să le înlocuiesc cu altele.
Ştiu cînd fericirea nu-mi mai este companion şi ştiu cînd e timpul s-o chem înapoi.
Simt cînd libertatea mi-a fost îngrădită şi cînd simpla ta prezenţă mă preface într-o ignorantă.
Simt că nu mă meriţi şi simt că nu sunt îndeajuns pentru tine.
Ştiu că drumurile noatre s-au desprins acum ceva vreme, dar am trait în negare.
Ştiu cînd trebuie să dezlegăm nodurile.
Şi ştiu cînd trebuie să ne eliberăm.
Nu-i un simplu moment e ceva pregnant în noi doi.
Ştiu cînd mi-e teamă şi cînd sunt singură chiar daca tu eşti acolo.
Simt cînd nu mă mai citeşti şi cînd atingerea ta nu-şi mai are efect de calmant.
Ştiu cînd a ramas obişnuinţa.
Ştiu cînd nu mai e iubire.
Ştiu cînd te uiţi în ochii mei, dar eu nu-ţi mai sunt viaţa, suflu, speranţa.
Ştiu cînd ochii mei îmi trădează nefericirea.
Ştiu cînd am ajuns la final şi-mi amintesc cu greu startul.
Ştiu că iubirea trebuie sa fie veşnică…
Şi cînd toate furiile vor trece.
Şi cînd toate nevoile se şterg.
Şi cînd o să uit că ştiu.
Filed under: Chestii sufletesti
