oamenii mei

Există oameni care te iubesc, îţi iubesc obiceiurile, gîndurile, stările, emoţiile, oameni care trăiesc parcă cu tine în acelaşi timp, aceeaşi viaţă
Şi sunt oameni care sunt răi, aşa noi ne obişnuim săi numim, după ce înţelegem că nu ne iubesc, sau cîndva ne-au iubit iar acum nu.
obişnuim săi învinuim pentru durerea noastra, pentru tîmpeala noastră
de ce?
pentru că la un moment îi iubeam, ne împărţeam secundele vieţii cu ei, visurile, momentele plăcute şi puţin plăcute, pentru că ne surprindeam vieţile unu altuia şi le transformam în ale noastre
şi la fel la un moment dat toate se duc la dracu
pentru ca ceva nu merge, la unul din doi.
Mie îmi place să mă joc, să dansez, să privesc, să scriu poveşti, să fug, să mă las copleşită de emoţii, sa mă i-a cu leşin, să mă plîng şi să plîng, şi zîmbesc tîmp.
Mă vrea serioasă, explicită, matură, diplomată, oficială
Ce trist.
la noi nu există echilibre dezechilibrate să compare compromisuri.
sunt în stare, şi nu ştie
şi nu va şti,
dar nu voi apela la o grimasă ca să plac.
Sunt puternică.
ştiu că oamenii mei mă iubesc, şi sunt ai mei în fiece zi, pentru că atunci cînd greşesc ei nu aleg să plece
mulțumesc și mult, pe voi care ați stat lîngă mine și care cîteodată mi-ați spus cîte o vorbă de duh sau mi-ați amintit că există viață și mai departe, sau miaţi dat cu şutul în fund să merg înainte şi de o face cu zîmbetul pe faţă.