Unui trup

Am nişte fiori ciudaţi cînd mă gîndesc la tine.
Uneori.
De obicei seara, tîrziu, cînd mă pun în pat prea devreme şi somnul nu şi-a terminat de făcut rondul străzilor pustii înainte să vină peste mine, gazda lui din fiecare noapte. La ora asta, cînd bezna camerei se luptă cu lumina singurului bec aprins pe strada mea, un far stingher înfipt precis în dreptul geamului ce mă vegheaza ca ciclopul mitic, atunci prin pleoapele ochilor mei strînşi dansează spectre despuiate.
Sunt umbre ale unui singur trup, forme ispititoare ce trudnic mă framîntă şi sub ale caror mîngîieri mă încord şi mă destind pocnind din oase. Sub stăpînirea lor refac în minte momentele de iubire viscerală si-adulmec instinctiv parfumurile vechi din amintiri. Palmele mele încă mai ştiu contururile trupului visat. Treptat îmi readuc în minte acele tresariri, freamătul acelor muşchi necontrolaţi, căldura pielii. Trupul meu adoră acel trup de lînga el, controla adînc prin tainice unghere savurînd miasme şi fluide preţioase din mine.
Uneori, îi ghiceam prezenţa chiar din spatele voalului conştienţei mele, reacţionand ca la un ordin în semn de salut. Bună dimineaţa, îmi zicea cu minute bune înainte să mă trezesc.. bună dimineaţa îi replicam şi eu, alte minute mai tîrziu, în timp ce-ţi priveam chipul adîncit în somn. Şi amîndoi, trup şi minte, enumeram apoi tăcuţi ca nişte şerpi sătui senzaţiile de cu noapte: toate frisoanele, toate sforţările, toate oftaturile şi gemetele şi muşcăturile, toate palmele şi toate zgîrîeturile, impunsăturile şi tragerile de păr, chicotelile şi mîngîierile, de la primul sărut înfomentat şi pînă la ultimul orgasm viclean sincronizat.
Ce desfătare matinală…
Iar acum, noaptea, tot acest răsfăţ străvechi e un adevarat supliciu. Un film perfid menit să-mi ţină mintea ocupată ore-n şir. Să mă-nfierbante. Să mă înnebunească.