recunosc

în fiecare zi cad, şi mă frămînt, şi mă chinui să bocesc, mă sperii că nu pot şi vreau mai mult şi mai mult, poate fi numită disperare, sau iubire cretină, sau nebunie, panică. cum vrei
e o vreme cînd cred că nu-s sănătoasă psihic. nişte procese în mine care mă fac să înteleg că e normal, şi cred că fiecare le avem într-o oarecare măsura
eu o întrec pe azi…
azi mi-am făcut ordine în toată casa, dar nu în mine
în mine stă toată informaţia aia primită şi mototolită, care am rugumat-o bine, dar greu
nu mai am pretenţii la oameni, şi vreau oamenii să nu-mi mai ceară nimic
eu vin şi zic. sunt de căcat azi. nu mă ascund cînd sunt fericită sau tristă, sau de căcat. asta-mis. nu vreau sa fiu nefericită dar asta e boala, nimeni nu poate fi fericit în fiecare zi de dimineaţa pînă seara.
da, vreau totdeauna mai mult dar fericirile mele mici sunt scurte
îmi caut echilibru, azi nu mă căuta că sunt plină de draci
m-am lovit în moalele capului, moţăi şi fumez…
cu suspine de plăăăăăcereeee
recunosc…
postez de nebună. de dor. de nevoie. de nesomn.
am multe. le aşez. vă spun apoi.