zîmbete, rock în difuzoare, cald şi bine, fluturări de gene, gînduri-ascunse.
spre seară am primit de la cineva un ghiocel, mi-a sărutat mîna, mi-a zîmbit şi mi-a spus că merit tot ce sper de la primăvara asta
o îmbrăţişare caldă iar cerul plin de luminiţe mici. frumos
nu mai vreau explicaţii, nu mai vreau declaraţii, nu mai vreau promisiuni, nu mă mai vreau doar de colecţie.
am ascultat asta pe repeat. am luat bere. am luat o porţie de fericire şi am întîlnit primăvara mea.
Eu nu știu ce e ăla comportament de femeie singură.
Nu știu cine sunt și nu știu ce vreau, poate de aia e greu să-mi stai alături. Poate schimbarea mea a deziluzionat oamenii, poate la brațul cuiva sunt mai bună, mai frumoasă, cu mai multe în salba de oferit.
minele meu s-a lăsat pe tînjală.
mi-e o frică de oamenii din jurul meu de nu vă puteți imagina.
mie cîteodată îmi vine să plîng. degeaba. pe stradă. la şcoală. acasă. mă ia aşa. fără motiv.
aseară ma luat niţel şi incepuse-i să plîng, inconştientă că peste o minută nu mai plîngeam, iar peste alta iarăşi
mă vindecam uşor
nimic mai mult şi niciodată mai mult.
Despre ochii tăi nu spun nimic, ţin doar pentru mine.
Mă retrag.
azi miros a miez de nucă şi boabe de cafea, a lumînări parfumate şi portocale dulci.
Vouă, primăvară cu zile calde şi moi!
Filed under: Anotimpuri de suflet, Chestii sufletesti, Momente
