nişte zile mai proaste, şi vor mai fi
Astăzi ar fi trebuit să împlinim 3 ani şi 7 luni, după calculele mele, dar cine le mai numără
azi miam înghiţit suspinele şi iarăşi mi-a venit o scîrbă
m-a luat așa o furie. o revoltă pe mine însămi.
poate de data asta învăt dracului lecția, dar s-o învăț cu aplicabilitate în timp, nu doar de moment.
că văd că tot mi se oferă șansa asta. tot primesc. eu tot închid ochii și merg mai departe. şi nu e drept. nu e drept pentru sufletul meu și pentru ceilalți.
Durerea de cap nu trece și nici insomniile nu dispar, chiar dacă-ți urlu în timpan că mă scoți din minți.
Am obosit cumplit.
sau cel puțin asta simt în momentul ăsta. că am obosit de toți și toate și aș vrea să trăiesc un moment de liniște…
Stăteam pe canapea și te priveam cum te chinui. Știi? Diferența dintre noi este că eu am plecat pentru că eram nefericită și tu ai plecat pentru nimic Chinul meu era că știam, chinul tău era să pleci mai din vreme. Zîmbeam cu nasul în paharul de vin știindu-ți incapabilitatea de a pleca de lângă o femeie fără o motivație puternică…
Nu m-a durut asta, ci lipsa decenței de a-mi recunoaște. M-a durut că nu ai avut curajul să-ți asumi anii și să mă respecți cu adevărul.
Pare-mi-se acum că ai vrea să te întorci. Că-ți frămânți palmele. Pare-mi-se că ți-ai dat seama că povestea ta era cusută c-o ață prea albă. Pare-mi-se că mă vrei înapoi, că ți-e dor, că… Poate doar mi se pare
Eu nu te vreau înapoi, ci te vreau tot înainte pe drumul ales de tine. Pentru că eu am tăcut atunci, stînd în acea canapea, știind că te chinuie sufletul pentru altceva. Pentru că timp de trei luni te-am întrebat și te-am rugat să nu mă minți, iar tu nu ai încetat s-o faci și o faci atât de evident… Pentru că m-ai frînt cînd ți-ai încălcat promisiunea.
închei, dar nu înainte să știi că… de când ai plecat mi-e bine.
Filed under: Anotimpuri de suflet, Chestii sufletesti
