
e frig,
înghit aerul rece și mă ustură plămînii,
frigul îmi măsoară fiecare por, şi mă strînge, mă face să mă ascund în pătura mare şi pufoasă,
mă face sa hibernez încă
nopţile sunt grele,unele dintre ele
am senzaţia aia de presiune în tîmple şi creştet ce se cere sărutat, e nevoie de braţe în jurul meu şi de stat în beznă
momentul cînd vrei să taci în tine, dar vrei să verbalizezi ce simți. cînd nu știi cum s-o pui în pagină și o lași. cînd deșiri fularul pentru că e strâmb. cînd ceaiul preferat nu mai are același gust și aromele de scorțișoară sunt prea puternice pentru nas.
la două noaptea sună telefonul, tresar.
la celălalt capăt al firului sunt voci dar nu e nici una pentru mine.
slăbiciuni şi fluturii tăi sunt înca liberi…
Filed under: Anotimpuri de suflet, Momente, Muzica