Mă veghez

nu plîng, nu am lacrimi, şi am încercat dar în zadar, sunt uscată toată.
şi rea, şi tulburată
cînd iau pauză scriu, când nu scriu, iubesc, când nu iubesc mi-e dor, cînd nu mi-e dor, zâmbesc trist. aiurea
Renunţ cu capul sus.
şi simt un nuştiuce
simt că nu mai simt nimic, şi mă resemnez uşor la nebunia din jur
nu vreau pe nimeni în jurul meu, mă vreau pe mine, mă vreau departe, mă vreau rece,
nu vreau nimic din acel tot
pentru că nu era nimic din ce am cerut, vrut sau meritat.
şi nu am ştiut niciodată care-i calea dreaptă într-o relaţie. dacă am voie să fiu oscilantă emoţional. dacă e normal să vreau să-mi bag bicioarele atît de des că a devenit o glumă obscenă. dacă lipsa încrederii totale e dovada maturizării sau infantilitate acută. dacă reuşesc să depăşesc pragul de 4 ani. dacă ne vom căsători. sau dacă peste 4 ani ne vom vedea pe stradă şi ne va fi dor. sau nu. ne vom ocoli. ne vom urî. sau nu. nici aşa.
azi noapte nu dorm.
mă veghez
pentru că unde mi-e umărul pe care mă lăsam să pic cu certitudinea că-mi va amortiza căderea? Unde-s toate?

pentru ca aşa e
Diana cînd iubeşte uită de ea.