iubirile netraite, dar mai ales cele nerostite
Stii, răsăritul se prinde doar dacă eşti în stare să-ţi arunci sufletul în nori ca să agăţi soarele…
Trag usor de firul memoriei si pe buzele-mi simt gust de uitare. Poate nu e ăsta firul. Mai trag încă o dată. Acelaşi gust de uitare. Încă o dată
Se pare că până la urmă, guma de şters cu Mickey Mouse nu şterge amintiri, nu şterge dorinţe. Aduce uitare, uneori
Cind te-ai strecurat azi iar in mine, te-am simtit, te-am simtit ca astă vară, cum te strecurai mereu in mine după miezul noptii.
Obsesie, nebunie
Nu stiu ce ai fost(esti)
Timpul ardea iar sentimentele noastre ramineau departe printre tigari si imbratisari nenascute
punctele de suspensie au venit dupa tine…
dupa mine nimic
A obosit asteptarea. S-a aruncat pe pleoapele mele, a inceput sa traga de ele, ii era frig si voia sa se inveleasca. Simt oboseala, dar ochii nu-mi sunt închişi, visarea aia cu cortina trasa pe jumătate e plăcută, parcă îmi e şi mie puţin frig.
Am lasat oamenii si timpul sa plece.
-În cana asta am aruncat atâtea dimineţi.
-Şi cu serile ce faci?
-Le transform în dimineţi.
-Adică, arunci totul într-o cană?
-Am aruncat lumea în cana asta.
-Ţi-e sete mereu?
-Mi-e sete numai când sunt singura.
-Acum că eşti cu mine, ţi-e sete?
-Dar beau din tine, te-am aruncat în cana asta.
-Dacă m-ai fi aruncat, m-ar fi durut.
-Nu te-a durut pentru că ai căzut pe suflet.
-Ţi-ai aruncat până şi sufletul?
-M-aş arunca şi eu, dar îmi e teamă să nu mă înec.
„P.S. 4:33 dimineata, rasarit in decembrie”
R.
Filed under: Anotimpuri de suflet, Cherry jam :), Chestii sufletesti, Summer
