Am ales sa fiu fericita, pentru ca face bine sanatatii.

Pufoasa, foarte pufoase
moale,
calda, foarte.
nici-o distanta, nici-o lupta
lasata in bratele tale moi, ma lovesc de atingeri,
lasi urme pe cana de cafea, pe cearsafurile albe, pe umarul meu.
bucati din tine imprastiate in toata camera, miros de luminari rosii arse si portocale
nu am stiut
dar a venit mai repede decit am crezut, ai stiut cum sa ma ierti, ai stiu cum sa ma iubesti, ai stiut cum sa-mi spui ca totul va fi bine, in pofida cuvintelor mele aiurite
m-ai vindecat cu o casa calda si plina de tine,
m-ai gasit blocata dar m-ai deschis si m-ai umplut cu senin.
niciodata nu cred ca exista vreodata un final complet si profund.
cred ca oamenii lasa intotdeauna un felinar aprins, un zavor uitat deschis, citeva firimituri de siguranta.
speranta e mult spus, nu gasesc cuvintul care sa defineasca aceasta stare de acceptare, renuntare, adio, trecut inchis, viata merge inainte si totusi… am ciobit un geam.
totodata nu e o dorinta arzatoare si nici nu e piedica in viata.
Pentru ca oamenii se leaga pentru totdeauna, intr-un moment cheie si legaturile alea nu dispar niciodata, oricit de slabe ar fi.