Iti multumesc.

O iarna incepe cu o ninsoare neasteptata si frumoasa. Si cu tine. Incepe la ora 7 dimineata cu fulgi mari si o voce calda ce ma trezeste. M-am indragostit din nou de glasul tau cind mi-ai spus: “Ce ninge afara! Felicitari cu prima zapada!” Cum poti sa faci un gest perfect, inconstient? Tu l-ai facut azi dimineata si noaptea cu te iubesc-ul tau din totdeauna ce imi face sufletul cald si inima fierbinte. E bine si reconfortant gindul unui aer proaspat si plin de tine. Pentru amindoi. Imi place senzatia. E iarna mea. Pentru ca ninge aerul e curat si inauntru, lumina este altfel prin geamurile mari la strada. Totu-i mai lent si mai frumos.
Oftez, zimbesc incet, clipesc mai des. Cugetari caldute. Iti multumesc.
Ma vindec lent dupa raceala si servetele mentolate si mototolite troneaza inca in patul nefacut. Simt o placere vinovata, simt ca trebuie sa o impart cu tine. Intre sorbituri somnoroase de ceai prea aromat am sa ma gindesc cum senzata data de vocea ta rascoleste si mai mult dorul din mine.
Am sa-mi las mirosul in haine si in fulare. Am sa rid haotic si-am sa inspir adinc putere. Si daca o sa cad epuizata o sa o fac doar in bratele tale.