Cind eram mai mica ma mira ca oamenii sufera eram chia intrigata de faptul ca eu nu sufer. Imi doream sa sufar, sa stiu si eu ce este iubirea si durerea din iubire. Pe la adolescenta am inceput sa vad altfel lucrurile, dorinta veche mi sa terminat cind am fost alaturi de personae suferinde, si dintr-odata ideia mea minunata de a suferi nu mi sa mai parut asa de minunata. Pe urma, cind viata incepe sa mi se contureze, sa se lase purtata de valurile iubirii premature, am invatat ca lucrurile nu sunt asa de usoare. Orice am face noi, oamenii, tot nemultumiti am fi, nu? Si atunci m-am gindit, dupa ce intr-un sfirsit ajungi sa suferi cu adevarat, ca daca o sa cunosti si mai multe lucruri, o sa ajungi sa nu mai suferi deloc, o sa fii, poate, un robot lipsit de orice pofta umana. Dar nimeni nu reuseste, cu cit afli mai multe despre lume, cu atit primesti raspunsuri, cu atit ajungi sa suferi si mai mult. Nu cred ca exista fiinta umana care sa-si propuna sa sufere, dar uite ca tot suferim nu ne multumim cu nimic. Suferim pentru ca nu avem sufletul de piatra, pentru ca nu putem sa ne golim de manunchiul de intrebari cauzale ce se ascund in noi, pentru ca ne pierdem adesea intre fapte ce sunt mult mai usor de lasat decit de trait. Firea umana, daca a fost vreodata cusuta, a fost cu ata de intrebare, cu nemultumire si iz de egoism. Dorim, nu dorim, ajungem sa ne haituim chiar si atunci cind ne este lumea mai draga. Chiar si cind vine soarele peste noi, tot cautam raspunsuri sau miros de indoiala. Numaram clipele fericirii, uitind sa le traim cu adevarat, traim cu frica, egoism si limite impuse. Traim cu durere crescinda in noi. Fiecare om ramine cu durerea lui, pe care o crede absoluta si nelimitata. Si daca ne-am gindi la cit a suferit lumea pina acum, la agoniile cele mai teribile si la chinurile cele mai complicate, la mortile cele mai crunte si la cea mai dureroasa parasire, la toti cei arsi de vii sau stinsi de foame, cu cit suferinta noastra ar fi mai redusa? Pe nimeni nu-l mai poate mingiea in agonie gindul ca toti suntem muritori, precum in suferinta nimeni nu va gasi o consolare in suferinta trecuta sau prezenta a altora


Filed under: Carti, Chestii sufletesti