Pasesc in amortire… privirea ta imi smulge ultimele respiratii.
Jumatate de seara m-ai iubit, jumatate nu. Mi-ai rasucit suvitele de par, mai alintat in caldura, ai citit din mine fiecare gind, fiecare dorinta. Ma iubesti cind vreai si cum vreai. Cit vreai nu-i o optiune. E doar maxim.
Caloriferul la maxim, rascolim cearsafurile albe. Iubirea ta imi da o stare mov, ma agita in clipele de absenta, ma ghemuie nebuna in tine.
Exagerez. Provoc aglomeratii de ginduri si vorbe insirate, mereu mijesti ochii, ma asculti. Zimbesc si incerc sa-mi astimpar parul ciufulit ce imi atirna pe fata. Complicata. Uneori, vine intrebarea, de unde atita rabdare? Imi suporti duminicile cind ma trezesc mult prea devreme sa bintui casa cu o cana de cafea fierbinte-n mina, pasii moi pe covorul pufos, pisica alintata la picioarele mele, Gotan Project cu fredonari usoare. Te iubesc in moduri inventate zilnic.
Tu.
Ma iubesti curat, senin si citeodata nebun si bolnav.
Cafea calda, dimineata in bratele tale, suflet aproape, inima calda.
Toamna cu tine.


Filed under: Anotimpuri de suflet, Chestii sufletesti