Primul meu articol într-un ziar din România
Cine a zis că jurnaliştii de televiziune nu sunt în stare să scrie un articol de ziar? Cine a zis că este al dracului de complicat? Da, sunt de acord, diferenţele sunt uriaşe: ziarul nu este tv. Totuşi, daca ai în spate o facultate, nu ai cum să nu te isprăveşti cu sarcina. Mai ales dacă ai şi experienţă. Toată viaţa mi-am dorit să fac TV. Şi fac asta în prezent. Totuşi, atunci când cineva mi-a zis: “vrei să scrii un articol pentru ziar?”, m-am entuziasmat. Mi s-a părut o copilărie înflăcărarea ce m-a cuprins pe moment, dar am fost entuziasmat.
Articolul se numeşte: “Contul de Facebook - marfă căutată pe piaţa neagră. Cum să vă protejaţi de atacurile hackerilor?” L-am scris pentru ziarul Gândul. Iată linkul. Mare mi-a fost mirarea când chiar a apărut în paginile ziarului. Culmea, articolul meu era cu trimitere din prima pagina. Mi s-a părut, aşa o chestie… Ţin minte primul reportaj pe care l-am făcut pentru PRO TV, la Chişinău. Era despre furturile de cruci din cimitire. Am trăit intens momentul, prima ştire la PRO TV. La fel a fost şi la Bucureşti. Emoţie maximă, din păcate nu ţin minte subiectul.
Sentimentul nu a murit, l-am simţit din nou după publicarea articolului în ziarul Gândul. Vreau să vă mai zic un lucru. Obiectiv vorbind, deşi este dificil de comparat, munca pe care o depui pentru realizarea unui reportaj de televiziune este mai multă decât în cazul articolului de ziar. Atenţie, nu am zis că este mai uşor să scrii la ziar, am zis că este mai simplu. M-am convins chiar eu. Iniţial, subiectul trebuia să devină reportaj TV. Aşa că l-am documentat pentru TV. Însă, într-un final, am ajuns să-l scriu pentru ziar. Nu am mai filmat nimic, nu am mai luat interviuri, nu am căutat personaje pentru reportaj, nu am editat. Nimic din toate acestea. Doar am scris. Simplu, dar dificil în acelaş timp.
Sursa
2010-10-31 11:39:57