stand by...
cînd plouă ţi se poate întîmpla să te sincronizezi cu timpu.Şi aici voi recunoaşte că nu ştiu ce să fac cînd se întîmplă asta..
Atunci cînd oameni din preajma ta, cei care au trecut cu succes de firewallu tău şi sunt apropiaţi ţie, cei la care ţii şi pe care îi vrei fericiţi, suferă... atunci
Şi cînd în sufletul omului îi un dezastru, orice n-ai face.. parcă pare a fi inutil, aşa de parcă eşti bolnav de ceva incurabil
dak suferinţa ta, e a ta şi îţi pare k o poţi controla şi vă înţelegeţi bine (tu şi ea), atunci tristeţea unui om drag e absolut rebelă, incontrolabilă şi inexplicabilă parcă. Atunci cînd o frază sau un cuvînt în plus, stîrneşte un tsunami în paharu care-i plin peste margini demult, ap uite atunci, habar nu am ce să fac... pentru că a da sfaturi şi a privi situaţia la rece şi raţional suntem buni toţi.. da şi ce poate fi mai simplu. Să fii tu personaju principal care ia decizii şi acţionează, asta îi cel mai greu. e greu pentru că e normal să-ţi fie frică de ce va urma. Da va urma nu ştii ce, or omu dintotdeauna s-a temut de necunoscut şi inexplicabil.. by the way, de întuneric tot de asta ne temem.. k nu ştii ce-i acolo.
Păi uite, atunci cînd toţi îţi vor binele şi te îndeamnă să faci un pas, k să nu mai suferi, ei nici nu bănuiesc k te îndeamnă spre întuneric...(numai k tot nu din lumină ieşi...).
Atunci, cînd cauţi exemple mai dure k să-ţi pară viaţa mai dulce şi să plîngi lacrimile cuiva.. să nu uiţi k asta-i o iluzie. Viaţa ta tot aşa rămîne.
Şi cînd vrei omul de alături să nu sufere, pur şi simplu fii alături de el. Orice nu ar decide să facă. Mult mai mult faci aşa.. decît să-i ceri/sugerezi/impui/recomanzi/cum nu ai numi asta... K atunci cînd ai pe cineva alături nu mai eşti singur... şi nu-ţi mai e aşa de frică... k e mai uşor să vă temeţi în doi...
давай боятся вместе!
imagine
.
Sursa
2010-10-29 22:00:27