unique et doux

adormea mereu sărutată.încercam s-o reţin mereu zîmbind.adoram s-o privesc învîrtindu-se în faţa oglinzei,îmbrăcată în cămaşa mea preferată.îmi era greu de fiecare dată cînd îmi spunea că i-a fost dor.noi nu ne ţineam de mînă,şi ea nici nu era a mea.dar îmi zîmbea.îmi arăta mereu că e fericită.poate că şi o făceam fericită,dar nu aveam curajul să-i spun nimic niciodată.ea închide mereu ochii cînd mă sărută,şi mereu cînd mă doreşte mă sărută pe spate şi gît.îmi respira numele, şi mereu ne păstram treji pînă dimineaţă.ea nu devenea paranoică.mereu se reţine,nu ceartă şi nu-mi arăta că suferă. mă face să mă simt bine, dar…şi ea vrea totul şi doar pentru că mie îmi place,şi mă ascultă doar pentru că mie îmi place asta, şi mă priveşte pentru că îi plac,poate şi mai mult de atît,dar nu-mi spune pentru că mă va pierde.dar mereu e aici,cînd am nevoie,mereu e aici cînd vreau eu.dar mie frică,nu mie frică s-o pierd.mie frică de lume.şi ştiu că nu e fericită,nu complet.cu ea mă rup de realitate şi ne zîmbim toată noaptea.ştiu că nu vrea să-mi arate că mă iubeşte,dar o face într-un mod inconştient,iar eu…ea nu plînge,şi nu-mi arată fiţe.ea mereu adoră să mă sărute,iar eu…ea nu mă visează în fiecare seară,ea trăieşte momentele depline alături de mine.eu nu sper,iar ea…eu nu i-am dat niciodată vrio şansă,ea nu cere mult,dar ceva mă opreşte,nu pot fi eu.cînd sunt cu ea,pot fi mereu o altă persoana,dar ea mereu scoate la iveala,eul meu.i se citeşte dorinţa de fiecare dată cînd o privesc,aş vrea să-i spun,dar eu…ea mă roagă să-i cînt la telefon şi mă ascultă cînd am ceva de povestit,păcat că doar eu…ştiu că îmi duce dorul şi plînge , gîndit că nu contează.ea mă priveşte dormind,şi îmi conturează cu degetul faţa.îmi sărută ochii şi adorme pe pieptul meu,mereu numărînd bătaile inimii,dacă ar şti ea…ea acceptă şi iubeşte aşa.o face din dragoste,iar eu…eu nu ştiu dacă îi ofer ceva.ea crede în tot,săruturi,îmbrăţişări,cuvinte,iar eu…ea asociază lucrurile de pe strada cu mine,şi mereu sunt prezentă în privirea şi zîmbetul ei.oricît aş vrea,cîte nu aş spune,nu aş putea, şi poate totuşi într-o zi,poate totuşi voi acele săruturi,îmbrăţişări,cuvinte şi gînduri pe care le va simţi fără să le rostesc.trebuie să fie ea,trebuie să fiu eu,trebuie să fie.

 

***




Sursa
2010-10-28 20:05:11



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

09:57:18Purcari Maluri de Prut, ediție specială —» Fine Wine
17:28:26Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:23:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
21:06:43Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:34:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:12:58Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:56:00DESPRE AVANGARDA UCRAINEANĂ —» Leo Butnaru
23:11:49Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:39:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:24:00DIN POEZIA ARMEANĂ —» Leo Butnaru
16:45:21Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:12:36Creația lui Ștefan Neaga în viziunea contemporanilor —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
05:45:00OPINIE —» Leo Butnaru
19:46:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:12:13Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:16:57Nou: Castel Mimi 9 Muses Viorica brut —» Fine Wine
20:48:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:57:04Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:36:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:03:15Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:19:00Tradiție —» Andrei LANGA. Blogul personal
08:50:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
08:43:38Vinăria din Vale marchează 25 de ani  —» Fine Wine
23:23:24Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:03:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки