unique et doux

adormea mereu sărutată.încercam s-o reţin mereu zîmbind.adoram s-o privesc învîrtindu-se în faţa oglinzei,îmbrăcată în cămaşa mea preferată.îmi era greu de fiecare dată cînd îmi spunea că i-a fost dor.noi nu ne ţineam de mînă,şi ea nici nu era a mea.dar îmi zîmbea.îmi arăta mereu că e fericită.poate că şi o făceam fericită,dar nu aveam curajul să-i spun nimic niciodată.ea închide mereu ochii cînd mă sărută,şi mereu cînd mă doreşte mă sărută pe spate şi gît.îmi respira numele, şi mereu ne păstram treji pînă dimineaţă.ea nu devenea paranoică.mereu se reţine,nu ceartă şi nu-mi arăta că suferă. mă face să mă simt bine, dar…şi ea vrea totul şi doar pentru că mie îmi place,şi mă ascultă doar pentru că mie îmi place asta, şi mă priveşte pentru că îi plac,poate şi mai mult de atît,dar nu-mi spune pentru că mă va pierde.dar mereu e aici,cînd am nevoie,mereu e aici cînd vreau eu.dar mie frică,nu mie frică s-o pierd.mie frică de lume.şi ştiu că nu e fericită,nu complet.cu ea mă rup de realitate şi ne zîmbim toată noaptea.ştiu că nu vrea să-mi arate că mă iubeşte,dar o face într-un mod inconştient,iar eu…ea nu plînge,şi nu-mi arată fiţe.ea mereu adoră să mă sărute,iar eu…ea nu mă visează în fiecare seară,ea trăieşte momentele depline alături de mine.eu nu sper,iar ea…eu nu i-am dat niciodată vrio şansă,ea nu cere mult,dar ceva mă opreşte,nu pot fi eu.cînd sunt cu ea,pot fi mereu o altă persoana,dar ea mereu scoate la iveala,eul meu.i se citeşte dorinţa de fiecare dată cînd o privesc,aş vrea să-i spun,dar eu…ea mă roagă să-i cînt la telefon şi mă ascultă cînd am ceva de povestit,păcat că doar eu…ştiu că îmi duce dorul şi plînge , gîndit că nu contează.ea mă priveşte dormind,şi îmi conturează cu degetul faţa.îmi sărută ochii şi adorme pe pieptul meu,mereu numărînd bătaile inimii,dacă ar şti ea…ea acceptă şi iubeşte aşa.o face din dragoste,iar eu…eu nu ştiu dacă îi ofer ceva.ea crede în tot,săruturi,îmbrăţişări,cuvinte,iar eu…ea asociază lucrurile de pe strada cu mine,şi mereu sunt prezentă în privirea şi zîmbetul ei.oricît aş vrea,cîte nu aş spune,nu aş putea, şi poate totuşi într-o zi,poate totuşi voi acele săruturi,îmbrăţişări,cuvinte şi gînduri pe care le va simţi fără să le rostesc.trebuie să fie ea,trebuie să fiu eu,trebuie să fie.

 

***




Sursa
2010-10-28 20:05:11



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

02:04:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:48:41Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:10:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:56:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:43:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:26:32Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:01:00NOU, DIN POEZIA AVANGARDEI —» Leo Butnaru
02:14:00no social no justice —» turn up the silence
21:56:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:42:28Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:34:00Precesia și harta reincarnărilor colective —» codul omega
17:23:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:23Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal
04:52:00DIN POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
02:33:35Predică la Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul —» Portalul Tineretului Ortodox din Moldova
22:41:50Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:08:32Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:09:20Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:57:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:48:00POLITICIENI? EXECRABILI! —» Leo Butnaru
00:56:36Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:46:00Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:33:25Fără Titlu —» Путепроводные Заметки