unique et doux

adormea mereu sărutată.încercam s-o reţin mereu zîmbind.adoram s-o privesc învîrtindu-se în faţa oglinzei,îmbrăcată în cămaşa mea preferată.îmi era greu de fiecare dată cînd îmi spunea că i-a fost dor.noi nu ne ţineam de mînă,şi ea nici nu era a mea.dar îmi zîmbea.îmi arăta mereu că e fericită.poate că şi o făceam fericită,dar nu aveam curajul să-i spun nimic niciodată.ea închide mereu ochii cînd mă sărută,şi mereu cînd mă doreşte mă sărută pe spate şi gît.îmi respira numele, şi mereu ne păstram treji pînă dimineaţă.ea nu devenea paranoică.mereu se reţine,nu ceartă şi nu-mi arăta că suferă. mă face să mă simt bine, dar…şi ea vrea totul şi doar pentru că mie îmi place,şi mă ascultă doar pentru că mie îmi place asta, şi mă priveşte pentru că îi plac,poate şi mai mult de atît,dar nu-mi spune pentru că mă va pierde.dar mereu e aici,cînd am nevoie,mereu e aici cînd vreau eu.dar mie frică,nu mie frică s-o pierd.mie frică de lume.şi ştiu că nu e fericită,nu complet.cu ea mă rup de realitate şi ne zîmbim toată noaptea.ştiu că nu vrea să-mi arate că mă iubeşte,dar o face într-un mod inconştient,iar eu…ea nu plînge,şi nu-mi arată fiţe.ea mereu adoră să mă sărute,iar eu…ea nu mă visează în fiecare seară,ea trăieşte momentele depline alături de mine.eu nu sper,iar ea…eu nu i-am dat niciodată vrio şansă,ea nu cere mult,dar ceva mă opreşte,nu pot fi eu.cînd sunt cu ea,pot fi mereu o altă persoana,dar ea mereu scoate la iveala,eul meu.i se citeşte dorinţa de fiecare dată cînd o privesc,aş vrea să-i spun,dar eu…ea mă roagă să-i cînt la telefon şi mă ascultă cînd am ceva de povestit,păcat că doar eu…ştiu că îmi duce dorul şi plînge , gîndit că nu contează.ea mă priveşte dormind,şi îmi conturează cu degetul faţa.îmi sărută ochii şi adorme pe pieptul meu,mereu numărînd bătaile inimii,dacă ar şti ea…ea acceptă şi iubeşte aşa.o face din dragoste,iar eu…eu nu ştiu dacă îi ofer ceva.ea crede în tot,săruturi,îmbrăţişări,cuvinte,iar eu…ea asociază lucrurile de pe strada cu mine,şi mereu sunt prezentă în privirea şi zîmbetul ei.oricît aş vrea,cîte nu aş spune,nu aş putea, şi poate totuşi într-o zi,poate totuşi voi acele săruturi,îmbrăţişări,cuvinte şi gînduri pe care le va simţi fără să le rostesc.trebuie să fie ea,trebuie să fiu eu,trebuie să fie.

 

***




Sursa
2010-10-28 20:05:11



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

23:23:24Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:03:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:48:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:06:45Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:49:00Fără Titlu —» Andrei LANGA. Blogul personal
09:29:00Zi de duminică —» Andrei LANGA. Blogul personal
06:55:00DIN YES-EURI —» Leo Butnaru
23:08:09Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:11:04Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:50:50Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
10:44:00PUNȚI —» Andrei LANGA. Blogul personal
08:33:00REMEMBER MIRCEA IVĂNESCU —» Leo Butnaru
03:25:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:37:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:27:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:27:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
20:41:03Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:44:36Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:47:24Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
10:04:00JURNALUL CA MEMORIE —» Leo Butnaru
00:16:29Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:01:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:15:41Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:14:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
23:04:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки