Întrebări pentru libera ta voință

Sunt mirat să observ că mulți dintre cei care cred în voința liberă umană în rugăciunile lor neagă ceea ce cred atunci când e află în discuții și dispute pe marginea acestui subiect.

Când stăm în picioare s-ar putea să avem argumente diferite, dar, când stăm pe genunchim suntem cu toții de acord. Acest acord trebuie să fie punctul nostru de plecare.

Dorința de a supra-simplifica Biblia, elimânând tainele, pare firească pentru mintea noastră coruptă. Trebuie să-i permitem lui Dumnezeu să fie mai înțelept decât noi și să lăsăm ca în Biblie să poată coexista cele două concepte: responsabilitatea umană și suveranitatea lui Dumnezeu.

Vă ofer doar câteva exemple:

1. Ori de câte ori stai pe genunchi știi că nu tu stăpânești lumea; prin urmare, nu stă în puterea ta să îți împlinești propriile nevoi prin eforturi independente.

2. Prin felul în care te gândești la convertire. Când îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru mântuirea voastră, de ce o faceți? Pentru că știți că Domnul e răspunzător de ea.

V-a trecut vreodată prin minte să împărțiți meritul pentru mântuire între Dumnezeu și voi înșivă deoarece aportul decisiv se află în voința voastră liberă?

3. Când vă rugați pentru convertirea altora în ce termeni vă rugați? Îi cereți lui Dumnezeu să-i aducă într-un punct în care să decidă singuri, independent de El? Nu cred. Cred că vă rugați simplu: ca Dumnezeu să-i mântuiască!

Se gândește cineva să precizeze în rugăciune că nu îi cere lui Dumnezeu să-i aducă efectiv la credință, deoarece recunoașteți că este ceva ce El nu poate face?