Mulţumesc

“Cineva a trecut prin viaţa mea. E atât de rar să mi se întâmple cineva.”

F. Beigbeder

Faptul că am trăit în această lume nefamiliară mie, e drept, nu mult, dar suficient, măcar ca experiment social natural m-a îmbogăţit mult. Mi-a lărgit înţelegerea, m-a făcut să pot trece frontiere pe care în alte împrejurări nu le simţeam şi peste care nu aş fi trecut, mi-a mărit imunitatea faţă de provocările vieţii, m-a făcut să realizez că există comunicare chiar şi atunci când tot ce este comun nu e reprezentat decât de aluviunile condiţiei umane. Şi m-a obligat să intru în jocul unei relaţii complicate dintre moralitatea păgână şi cea creştină, din ipostaza unei formaţii pozitiviste şi a unei educaţii nefondate pe frica de Dumnezeu.

Sigur că tinereţea înseamnă adesea naivitate şi uşurinţa de a nu percepe asprimile vieţii. Dar mă întreb dacă nu chiar “caracterul aprig al vieţii” dă vieţii o dimensiune pe care copilăria o exclude. Şi chiar dacă mă duce gândul la mecanismele de apărare, la strategiile de autoînşelare, eu încă mai cred că în acea perioadă din viaţa mea nu am privit viaţa pieziş, ci drept în ochi.

Despre ce tot aberez? Păăăiii, vreau să dedic aceste cuvinte cuiva drag. Nu contează numele lui, contează cine este el. El e EL. El e unic. El ii dispreţuieşte pe toţi, iată de ce eu nu-l dispreţuiesc. N-ai sa gaseşti niciodată la fiinţa asta deosebită, cea mai mica intentie de a căuta sprijinul şi ajutorul cuiva. Lui dimpotrivă, nu-i place să acţioneze decât singur. Şi asta nu-l sperie, ba chiar il face unic. Nu are mușchi (nu e cacioc, cum spune el ), nu poartă ochelari și nu are Jeep. Dar asta nu îl coboară nici cu un milimetru față de alții. Din contră, e mai sus. E foarte sus. Căci e cel mai bun.

Am învăţat de la el că viaţa e nedreaptă, că viaţa e o mare curvă. Că trebuie să lupţi chiar şi atunci când ţi se răstoarnă toate oalele în capul tău. Că nu trebuie să renunţi sub nici un pretext. Că de crezi în ceva, nu lăsa pe nimeni să-ţi distrugă credinţa. Că adevărul e unul, şi acela se află doar la tine.

Că tre să spui lucrurilor pe nume. Că familia e sfântă. Că omul merită o a doua şansă. Uneori şi a treia. Poate şi a patra… Că trebuie să ierţi. Că dacă cineva îţi dă o palmă peste obraz, întoarce-i şi celălalt obraz. Că niciodată nu trebuie să spui niciodată. Că omul nu se poate schimba, se schimbă atitudinea sa. Că iubirea nu se spune, nu se arată prin cuvinte frumoase, ci prin fapte. Că fiecare are valorile sale. Că nu trebuie să impui nimănui modul tă de viaţă, de a fi. Că fiecare vede fericirea în felul său. Că orice este posibil.

Țin să-i spun un mare MULȚUMESC pentru că există, pentru ceea în ce mă transform când sunt cu el, pentru că mi-a fost alături când am avut nevoie, pentru multe multe altele.