Pentru că
E diferit. Chiar e. Misterios, tăcut, profund… Parcă din alt secol, din alt roman…
Pe cât de drăguț și dulce uneori, pe atât de posac, rece și distant alteori… Să găsești cheia către el – să arunci în aer Casa Albă… Probabil mereu va purta, în adâncul sufletului, sentimentul geniului neînțeles…
Chiar și așa, este adorabil prin aerul lui de motan de rasă, alintat și un pic înfumurat, dar care, oricât de abătut și concentrat ar fi în numeroasele lui rătăciri emoționale, mereu zâmbește, în colțul privirii. Nu am mai văzut la nimeni, niciodată, un zâmbet atât de ascuns.
Atât de multe aș vrea să spun despre omul ăsta și tocmai de aceea mi-e așa de greu să aleg cuvintele potrivite. O să scriu altădată, altfel, altundeva… Despre el. Bărbatul perfect cu zâmbetul ascuns în colțul privirii.
Sursa
2010-10-19 15:34:28