Frăție cu tancul-metoda tipic romînească

Un militar român, aflat într-o misiune în Afganistan, a arborat bannerul Basarabia Pământ Românesc pe un transportor blindat din teatrul de operaţii.

Soldatul a trimis site-ului noiigolani.ro fotografia cu pricina si un mesaj electronic.

Iată mesajul pe care l-a scris soldatul și comentariile mele:

„Firesc este să spunem că basarabenii sunt români si că nu există graniţă pe Prut. Firesc este să trăim în oraşe libere în care să vorbim limba română pe stradă şi în şcoli, în care monumentele din parcuri să fie statui ale scriitorilor nostri, şi în care să existe libertate de expresie.”

Firesc ar fi ca un soldafon romînesc să miroase obiele acolo unde se află el la moment și să-și caute de treaba lui, unica treabă la carel-a dus mintea și capul , adică să tîrîe ciubota în armată și să nu-și bage nasul în treburile interne a unui stat suveran. Firesc ar ca acesta să nu dormit la lecții și să știe că frontierele Republicii Moldova sînt recunoscute de comunitatea internațională cu execptia doar a țării care cred și i-a insuflat să facă gestul cu bannerul. Restul enumerete din serialul “rominian dream” poate să le implementeze cum dorește în țara sa de origine, măcar și cu tancul din imagine.

“Nefireştii sunt aia care se chinuie să ne schimbe limba, ne pun tancuri pe stradă cu titlu de monumente, ne arestează fară motiv oamenii de pe stradă şi îi omoară în bătaie la sectie, ne ţin trupe de ocupaţie pe teritoriul nostru.”

Nefiresc este  un soldat care se chinuie să convingă nu înțeleg pe cine că coșmarurile sale soldațești ar fi o realitate. Nu am vazut ca cineva in Romînia să se chinue să schimbe limba, să puna tancuri pe stradă și alte buliverne ale soldatului palit în cap de soarele arzător din Afganistan.

“Misterioase sunt căile Domnului…”

Aici chiar sînt de acord cu soldafonul.

“libertatea, chiar sub regim de ocupaţie, este o stare a spiritului nostru. Ţara lui Andrei Ivantoc nu cunoaşte graniţe, limba lui Eminescu o vorbim noi toţi, iar iubirea despre care au cântat soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici va dăinui în inimile noastre.”

Interesant unde e țara lui Ivanțoc de nu cunoaște granițe, intuiesc că undeva în cosmos, numai acolo nu sînt granițe. Soldafonule, limba lui Eminecscu( intuiesc că merge vorbe de limba eminească ) poți să o vorbești nestingherit în regimentul tău și oriunde de fapt, la fel în inima ta poate să dăinuiască, la fel, ce doresti din toate cîntecele care le-a cîntat Adrian Copil Minune și alți exponenți notorii ai muzicii țării tale de origine.

Și in final, vrabia malai viseaza, iar soldafonul romînesc – busebrubeie. Cine va porni c sabia asupra noastră de la sabie va zdohni, de fapt romînii știu acest lucru de la Stalingrad.